5 definiții pentru consfințit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
consfințit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: consfinți] 1-2 Consfințire (1-2). 3 (Nob) Dedicație.
consfințit2, ~ă a [At: MARCOVICI, D. 2/20 / V: (înv) ~sân~ / Pl: ~iți, ~e / E: consfinți] 1 Consacrat. 2 (Rar) Aprobat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
consânțit, ~ă a vz consfințit2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CONSFINȚIT adj. 1. consacrat, fixat, stabilit, statornicit. (Un obicei ~.) 2. v. consacrat. 3. v. confirmat. 4. v. legalizat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CONSFINȚIT adj. 1. consacrat, fixat, stabilit, statornicit. (Un obicei ~.) 2. consacrat, obișnuit, tradițional, (rar) sacramental. (Judecătorul a rostit formula ~.) 3. (JUR.) confirmat, consacrat, întărit, ratificat, sancționat, validat. (Lege ~.) 4. (JUR.) legalizat, oficializat. (O legătură ~ prin căsătorie.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||