opțiuni
  • info

10 definiții pentru consimțire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONSIMȚIRE, consimțiri, s. f. Faptul de a consimți; consimțământ, aprobare, încuviințare, acceptare; acord. – V. consimți.

CONSIMȚIRE, consimțiri, s. f. Faptul de a consimți; consimțământ, aprobare, încuviințare, acceptare; acord. – V. consimți.

consimțire sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: consimți] 1-2 Consimțământ (1-2).

CONSIMȚIRE s. f. Faptul de a consimți; consimțămînt.

CONSIMȚIRE s.f. Acțiunea de a consimți și rezultatul ei; încuviințare, aprobare, acceptare. [< consimți].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

consimțire s. f., g.-d. art. consimțirii; pl. consimțiri

consimțire s. f., g.-d. art. consimțirii; pl. consimțiri

consimțire s. f. → simțire

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CONSIMȚIRE s. 1. v. aprobare. 2. v. încuviințare.

CONSIMȚIRE s. 1. acceptare, admitere, aprobare, încuviințare. (~ scoaterii la concurs a unui post.) 2. acord, aprobare, asentiment, aviz, consimțămînt, încuviințare, îngăduință, învoială, învoire, permisiune, voie, voință, vrere, (înv. și reg.) poslușanie, slobozenie, (Mold. și Bucov.) pozvolenie, (înv.) concurs, pozvol, sfat, volnicie. (Cu sau fără ~ cuiva.)

Consimțire ≠ dezaprobare

Intrare: consimțire
consimțire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • consimțire
  • consimțirea
plural
  • consimțiri
  • consimțirile
genitiv-dativ singular
  • consimțiri
  • consimțirii
plural
  • consimțiri
  • consimțirilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

consimțire, consimțirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi consimți DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.