13 definiții pentru consolație
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONSOLAȚIE, consolații, s. f. (Înv.) Consolare. [Var.: consolațiune s. f.] – Din fr. consolation, lat. consolatio, -onis.
CONSOLAȚIE, consolații, s. f. (Înv.) Consolare. [Var.: consolațiune s. f.] – Din fr. consolation, lat. consolatio, -onis.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
consolație sf [At: GHICA, S. 630 / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr consolation, lat consolatio, -onis] 1-2 (Înv) Consolare (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONSOLAȚIE s.f. Consolare. [Gen. -iei, var. consolațiune s.f. / cf. fr. consolation, lat. consolatio].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONSOLAȚIUNE s. f. v. consolație.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONSOLAȚIUNE s. f. v. consolație.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
consolațiune sf vz consolație
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONSOLAȚIUNE s.f. v. consolație.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
consolați(un)e f. 1. fapta de a consola: mângâiere; 2. persoana sau lucrul ce consolează; 3. motiv de mulțumire și de bucurie.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*consolațiúne f. (lat. consolátio, -ónis). Mîngîĭere, alinarea întristăriĭ: freamătu plopilor e consolațiunea mea. Cuvîntare consolatoare. – Și -áție.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
consolație (înv.) (desp. -ți-e) s. f., art. consolația (desp. -ți-a), g.-d. art. consolației; pl. consolații, art. consolațiile (desp. -ți-i-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
consolație (înv.) (-ți-e) s. f., art. consolația (-ți-a), g.-d. art. consolației; pl. consolații, art. consolațiile (-ți-i-)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
consolație s. f. (sil. -ți-e), art. consolația (sil. -ți-a), g.-d. art. consolației; pl. consolații, art. consolațiile (sil. -ți-i-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CONSOLAȚIE s. v. alinare, consolare, îmbărbătare, încurajare, mângâiere.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
consolație s. v. ALINARE. CONSOLARE. ÎMBĂRBĂTARE. ÎNCURAJARE. MÎNGÎIERE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: -ți-e
| substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
consolație, consolațiisubstantiv feminin
- 1. Alinare, consolare, mângâiere, îmbărbătare, încurajare. MDA2 DEX '09 DEX '98 DNsinonime: alinare consolare mângâiere îmbărbătare încurajare
etimologie:
- consolation MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
- consolatio, -onis MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.