CONSTITUȚIONALITATE s. f. Conformitate a unei legi sau a unui act juridic cu constituția. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. constitutionnalité.

constituționalitate sf [At: MAIORESCU, D. II, 140 / P: ~ți-o~ / E: fr constitutionnalité] Însușire a unei legi, acțiuni, act, politici de a fi în conformitate cu constituția sau cu principiile generale ale acesteia.

* CONSTITUȚIONALITATE sf. ⏲ Calitatea unui lucru conform cu constituția: ~a unui decret ¶ ¶ C. NECONSTITUȚIONALITATE [fr.].

CONSTITUȚIONALITATE s. f. Însușire a unei legi, a unei acțiuni, a unui act, a unei politici etc. de a fi în conformitate cu constituția (2) ori cu principiile generale ale acesteia. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. constitutionnalité.

CONSTITUȚIONALITATE s. f. Însușirea unei legi, a unei acțiuni etc. de a fi în conformitate cu constituția unui stat. – Pronunțat: -ți-o-.

CONSTITUȚIONALITATE s.f. Însușire a unei legi, a unei acțiuni etc. de a fi conformă cu constituția. ♦ Spirit constituțional. [Cf. fr. constitutionnalité].

CONSTITUȚIONALITATE s. f. însușire a unei legi, a unui act juridic, a unei politici etc. de a fi conformă cu constituția. (< fr. constitutionnalité)

CONSTITUȚIONALITATE f. Caracter constituțional. [Sil. -ți-o-] /<fr. constitutionnalité

constituționalitate f. calitatea lucrului conform constițuțiunii.

*constituționalitáte f. (d. constituțional). Calitatea de a fi constituțional.

constituționalitate (desp. -ți-o-) s. f., g.-d. constituționalități, art. constituționalității

constituționalitate (-ți-o-) s. f., g.-d. art. constituționalității

constituționalitate s. f. (sil. -ți-o-), g.-d. art. constituționalității