CONSTRUI, construiesc, vb. IV. Tranz. 1. A realiza, pe baza unui proiect, printr-un ansamblu de operații de prelucrare și asamblare, un sistem tehnic complex. 2. A desena o figură geometrică. 3. (Lingv.) A așeza cuvintele în frază ținând seama de regulile gramaticale sau de efectul stilistic urmărit. ♦ Refl. (Despre părțile de vorbire) A se folosi în anumite construcții gramaticale. – Din fr. construire, lat. construere.

construi [At: CONSTINESCU / Pzi: ~esc / E: fr construire, lat construire] 1 vt A forma un întreg asamblând părțile lui componente după un plan prestabilit. 2 vt A realiza o construcție de proporții, care necesită lucrări numeroase și complexe. 3 vt A desena o figură geometrică. 4 vt (Lin) A așeza cuvintele în frază ținând seama de regulile gramaticale sau de efectul stilistic unnărit. 5 vr (D. părțile de vorbire) A se folosi în anumite construcții gramaticale.

* CONSTRUI (-uesc) I. vb. tr. 1 A clădi, a zidi, a dura, a face ¶ 2 A alcătui: ~ o frază, o poemă ¶ 3 A desena: ~ o figură geometrică ¶ 4 ~ un sistem, o teorie, a așeza în ordine ideile unui sistem, ale unei teorii ¶ 5 📖 A așeza vorbele într’o frază potrivit cu regulele, cu firea limbii. II. vb. refl. 1 A se clădi, a se zidi ¶ 2 A se alcătui ¶ 3 📖 A cere după dînsul, a cere să fie urmat: prepozițiunea „contra” se constraește cu genitivul; unele verbe se construesc cu dativul [fr.].

CONSTRUI, construiesc, vb. IV. Tranz. 1. A forma un întreg (o clădire, o mașină etc.) legând în mod trainic și în ordinea cerută părțile lui componente după un plan prestabilit; a realiza o construcție de proporții vaste, care necesită lucrări numeroase, variate și complexe. 2. A desena o figură geometrică. 3. (Lingv.) A așeza cuvintele în frază ținând seama de regulile gramaticale sau de efectul stilistic urmărit. ♦ Refl. (despre părțile de vorbire) A se folosi în anumite construcții gramaticale. – Din fr. construire, lat. construere.

CONSTRUI, construiesc, vb. IV. Tranz. 1. A forma un întreg (clădire, mașină etc.), legînd în mod trainic și în ordinea cerută părțile lui componente, după un plan prestabilit; a realiza o construcție de proporții vaste, care necesită lucrări numeroase și variate. Zidarii construiesc o casă. ◊ (Referitor la perioada de trecere de Ia capitalism la socialism și de la socialism la comunism) Oamenii muncii din Republica Populară Romînă construiesc cu succes bazele economice ale socialismului. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 668. Poporul sovietic, condus de Partidul comunist, construiește cu succes comunismul. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2701. ◊ Refl. pas. În numeroase centre industriale s-au construit și se construiesc blocuri cu locuințe moderne, confortabile. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2689. 2. A desena o figură geometrică. Elevul construiește un triunghi pe tablă. 3. A așeza cuvintele în frază astfel, încît să corespundă cerințelor gramaticale sau efectului stilistic urmărit. Construiește fraze corecte. Construiește fraze pline de vigoare. ♦ Refl. (Despre părți de vorbire) A se întrebuința în anumite construcții gramaticale; a cere să fie urmate de anumite forme flexionare sau de anumite instrumente gramaticale. Prepoziția «înaintea» se construiește cu genitivul.

CONSTRUI vb. IV. tr. 1. A face, a ridica o clădire, un edificiu etc. ♦ (Fig.) A alcătui, a clădi. 2. A desena, a trasa o figură geometrică. 3. A așeza cuvintele într-o frază conform regulilor gramaticale sau ținînd cont de efectul stilistic urmărit. ♦ refl. (Despre cuvinte) A se folosi în anumite construcții gramaticale. [< fr. construire, cf. lat. construere, rus. construirovati].

CONSTRUI vb. I. tr. 1. a face, a ridica o clădire, un edificiu, o mașină etc. ◊ (fig.) a alcătui, a organiza; a dispune, a combina. 2. a desena, a trasa o figură geometrică. 3. (lingv.) a realiza o construcție (4). II. (refl. despre cuvinte) a se folosi de anumite construcții gramaticale. (< fr. construire, lat. construere)

A CONSTRUI ~iesc tranz. 1) (case, ziduri etc.) A realiza prin lucrări de construcție; a zidi; a clădi; a ridica; a înălța; a dura; a edifica. 2) (mașini) A face după un anumit proiect. 3) (figuri geometrice) A desena pe baza dimensiunilor date. 4) fig. A înfăptui printr-un efort creator. ~ o viață nouă. 5) (enunțuri, fraze, propoziții) A forma selectând și așezând cuvintele în conformitate cu regulile gramaticale sau cu efectul stilistic scontat. [Sil. -stru-i] /<fr. construire, lat. construere

construì v. 1. a forma un tot din diferite părți: construiesc o mașină; 2. a dura o casă, a zidi; 3. a desena: a construi un poligon; 4. fig. a dispune părțile: a construi o teorie; 5. Gram. a așeza vorbele după regulele limbei.

*construĭésc, a -í v. tr. (lat. constrúere, V. in-struĭesc, di-strug, ob-struez, structură). Edific, zidesc, clădesc: a construi o casă, un pod, o mașină. Fac, formez, desemnez: a construi un triunghĭ. Gram. Așez cuvintele în propozițiune.

construi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. construiesc, 3 sg. construiește, imperf. 1 construiam; conj. prez. 1 sg. să construiesc, 3 să construiască

construi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. construiesc, imperf. 3 sg. construia; conj. prez. 3 să construiască

construi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. construiesc, imperf. 3 sg. construia; conj. prez. 3 sg. și pl. construiască

construi (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. construiesc, conj. construiască)

construesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.

a clădi / construi castele în Spania expr. (livr.) a-și face planuri irealizabile.

CONSTRUI vb. 1. a clădi, a dura, a face, a înălța, a ridica, a zidi, (livr.) a edifica, (înv.) a temeia. (~ o nouă școală.) 2. v. alcătui.

CONSTRUI vb. 1. a clădi a dura, a face, a înălța, a ridica, a zidi, (livr.) a edifica, (înv.) a temeia. (~ o nouă școală.) 2. a alcătui, a compune. (~ o frază.)

A construi ≠ a dărâma, a demola, a distruge, a ruina