CONSUMAȚIE, consumații, s. f. 1. Faptul de a consuma¹. ◊ Expr. A da (un produs) în consumație = a pune (un produs) la dispoziția publicului. 2. Totalitatea alimentelor consumate de cineva într-un local public. [Var.: (înv.) consumațiune s. f.] – Din fr. consommation, lat. consummatio, -onis.

consumație sf [At: CARAGIALE, M. 94 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr consommation, lat consommatio, -onis] 1 Întrebuințare. 2 (Îe) A da (un produs) în ~ A pune un produs la dispoziția publicului. 3 Totalitate a alimentelor și a băuturilor pe care le consumă cineva într-un local public.

CONSUMAȚIE, consumații, s. f. 1. Faptul de a consuma¹. ◊ Expr. A da (un produs) în consumație = a pune (un produs) la dispoziția publicului. 2. Totalitatea alimentelor pe care le consumă cineva într-un local public. [Var.: (înv.) consumațiune s. f.] – Din fr. consommation, lat. consummatio, -onis.

CONSUMAȚIE, consumații, s. f. 1. (Ec. pol.) Faptul de a consuma (1); consumare, consum. O dată ajunsă la locul în care servește ca valoare de întrebuințare, marfa cade din sfera schimbului de mărfuri în sfera consumației. MARX, C. I 125. Statul socialist poate lua ființă numai ca o rețea de comune de producție și de consum, care să țină o evidență riguroasă a producției și consumului lor, să economisească munca și să sporească necontenit productivitatea ei, dobîndind astfel posibilitatea de a reduce ziua de lucru la șapte, șase ore și chiar la mai puțin. LENIN, S. P. 28. ◊ Consumație productivă = întrebuințare a unor bunuri în scopul producerii altor bunuri. Prin transformarea capitalului bănesc în capital productiv, valoarea-capital a obținut o formă naturală în care ea nu poate continua circulația, ci trebuie să intre în consumație, anume în consumația productivă. MARX, C. II 33. Creșterea pieței interne pentru capitalism este «independentă» pînă la un anumit grad de creșterea consumului individual, făcîndu-se mai mult prin creșterea consumației productive. LENIN, O. III 36. Consumație individuală = întrebuințare a unor produse pentru necesitățile proprii ale persoanelor. Consumația productivă rămîne întotdeauna legată de consumația individuală. LENIN, O. III 36. ◊ Expr. A da (un produs) în consumație = a pune (un produs) la dispoziția publicului consumator. 2. Totalitatea alimentelor pe care le consumă cineva într-un local public. Plăti... și consumația lui Radu Comșa. C. PETRESCU, Î. II 200. ◊ Local de consumație = local public unde se consumă mîncări și băuturi. Eu stau într-un local ieftin de consumație, într-o berărie populară, pierdut în mulțime, și mă gîndesc. CARAGIALE, O. II 191. – Pronunțat: -ți-e. – Variantă: (învechit) consmațiune (CARAGIALE, M. 94) s. f.

CONSUMAȚIE s.f. 1. Faptul de a consuma¹; consumare, consum. 2. Ceea ce consumă cineva într-un local public. [Gen. -iei, var. consumațiune s.f. / cf. fr. consommation, lat. consumatio].

CONSUMAȚIE s. f. 1. faptul de a consuma. 2. ceea ce consumă cineva într-un local public. (după fr. consommation, lat. consumatio)

CONSUMAȚIE ~i f. 1) Proces de consumare a bunurilor naturale sau industriale. 2) Totalitate a alimentelor consumate de o persoană într-un local public. [Art. consumația; G.-D. consumației; Sil. -ți-e] /<fr. consommation, lat. consummatio, ~onis

consumațiune sf vz consumație

CONSUMAȚIUNE s. f. V. consumație.

CONSUMAȚIUNE s.f. v. consumație.

consumați(un)e f. 1. fapta de a consuma, desăvârșire: până la consumațiunea secolelor; 2. uzul ce se face cu obiectele: producțiunea trebuie să fie raport cu consumațiunea; 3. vânzare de mărfuri; 4. ceea ce s’a băut ori s’a mâncat întró cafenea, într’un restaurant.

consumațiune f. Med. slăbire treptată cauzată de unele boale cronice.

*consumațiúne f. (lat. consummátio, -ónis, fr. consommation). Sfîrșit, împlinire, trecere: consumațiunea seculelor. Uz, întrebuințare a obĭectelor, a alimentelor: producțiunea trebuĭe să fie în raport cu consumațiunea. Vînzare de mărfurĭ. Ceĭa ce se bea orĭ se mănîncă într’un local public: a lua o consumațiune. – Ob. -áție.

consumație (desp. -ți-e) s. f., art. consumația (desp. -ți-a), g.-d. art. consumației; pl. consumații, art. consumațiile (desp. -ți-i-)

consumație (-ți-e) s. f., art. consumația (-ți-a), g.-d. art. consumației; pl. consumații, art. consumațiile (-ți-i-)

consumație s. f. (sil. -ți-e), art. consumația (sil. -ți-a), g.-d. art. consumației; pl. consumații, art. consumațiile (sil. -ți-i-)

consumație

CONSUMAȚIE s. v. consumare.

CONSUMAȚIE s. consum, consumare, folosire, întrebuințare, utilizare. (~ unei mari cantități de cherestea pentru...)