contaminare sf [At: JAR, E., ap. DA ms / Pl: ~nări / E: contamina] 1 Molipsire. 2 (Lin) Contaminație (2).

CONTAMINARE, contaminări, s. f. Acțiunea de a contamina. 1. Contagiune, molipsire. 2. (Lingv.) Încrucișare. Prin contaminare, din expresiile «a se avînta» și «a-și lua vînt» s-a format expresia improprie «a-și lua avînt».

CONTAMINARE s.f. Acțiunea de a (se) contamina și rezultatul ei. ♦ (Lingv.) Contaminație. [< contamina].

CONTAMINARE ~ări f. 1) v. A CONTAMINA. 2) Contopire a două cuvinte sau construcții gramaticale datorită asemănării lor semantice. /v. a contamina

contaminare s. f., g.-d. art. contaminării; pl. contaminări

contaminare s. f., g.-d. art. contaminării; pl. contaminări

contaminare s. f., g.-d. art. contaminării; pl. contaminări

CONTAMINARE s. v. molipsire.

CONTAMINARE s. (MED.) contagiune, infectare, infecție, molipsire, (rar) molipseală, (înv.) smreduire. (Agenți de ~.)

CONTAMINARE s. f. (< contamina < fr. contaminer, cf. it., lat. contaminare „a se amesteca”): v. contaminație.

CONTAMINARE (< fr. contamination ; cf. lat. contaminare, a amesteca) Procedeu întîlnit în compoziția creațiilor populare care, datorită circulației orale, suferă procesul contaminării, adică al îmbinării a două poezii cu teme asemănătoare sau al folosirii unor grupuri de versuri în poezii cu teme, situații diferite. Pe contaminare se bazează, îndeosebi, crearea variantelor, în producțiile folclorice (numeroasele variante ale Mioriței). Ex. Ce te legeni, plopule, Fără ploaie, fără vînt, Cu vîrful tot la pămînt? devine într-o variantă: Ce te clatini, bradule, Fără boare, fără vînt, Cu frunza pînă-n pămînt? (Poezie populară)

CONTAMINÁRE (< fr., lat.) s. f. 1. Acțiunea de a (se) contamina și rezultatul ei; infectare, molipsire, contagiune. ◊ C. radioactivă = pătrundere a unei substanțe radioactive într-un mediu sau într-un organ viu (animal sau vegetal), consecutivă unei explozii nucleare sau accidentelor produse în instalațiile de utilizează asemenea substanțe. 2. Modificare a formei unui cuvînt sau a unei construcții gramaticale sub influența altor cuvinte sau construcții asemănătoare. 3. Îmbinare a două sau a mai multe texte sau fragmente de texte, din care rezultă o operă nouă. Utilizată ca procedeu stilistic, în vederea obținerii unor efecte comice. Apare și în unele specii folclorice (descîntecele sînt frecvent contaminate cu blesteme).