9 definiții pentru contenire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONTENIRE, conteniri, s. f. Acțiunea de a conteni și rezultatul ei; sfârșit, încetare. ◊ Loc. adv. Fără contenire = neîncetat, mereu. – V. conteni.
CONTENIRE, conteniri, s. f. Acțiunea de a conteni și rezultatul ei; sfârșit, încetare. ◊ Loc. adv. Fără contenire = neîncetat, mereu. – V. conteni.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
contenire sf [At: DEX2 / Pl: ~ri / E: conteni] 1 Sfârșit. 2 (Îlav) Fără ~ Fără încetare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONTENIRE, conteniri, s. f. Acțiunea de a conteni; sfîrșit, încetare. Toader Maftei și Huțu... la contenirea lucrului la înserat... se abăteau pe niște cărări ale lor în lunca Dunării. SADOVEANU, P. M. 276. ◊ Expr. Fără contenire = mereu, neîncetat. De cinci zile dau [bani] fără contenire. SADOVEANU, Z. C. 335.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
contenínță și conteníre f. Vechĭ. Rezervă, înfrînare, moderațiune, cumpătare: cu mare contenire. – Și cu-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
contenire s. f., g.-d. art. contenirii; pl. conteniri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
contenire s. f., g.-d. art. contenirii; pl. conteniri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
contenire s. f., g.-d. art. contenirii; pl. conteniri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CONTENIRE s. v. întrerupere.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CONTENIRE s. încetare, întrerupere, oprire, (înv. și pop.) opreală. (Lucrează fără ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
contenire, contenirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a conteni și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: opreală oprire sfârșit încetare întrerupere
- Toader Maftei și Huțu... la contenirea lucrului la înserat... se abăteau pe niște cărări ale lor în lunca Dunării. SADOVEANU, P. M. 276. DLRLC
-
- De cinci zile dau [bani] fără contenire. SADOVEANU, Z. C. 335. DLRLC
-
-
etimologie:
- conteni DEX '98 DEX '09