CONTRACTA, contractez, vb. I. I. Tranz. 1. A încheia un contract. 2. A lua asupra sa o obligație, a se îndatora la... ◊ Expr. A contracta o datorie = a face o datorie, a se împrumuta. 3. A se molipsi de..., a se îmbolnăvi de..., a lua o boală... II. 1. Tranz. și refl. A (se) strânge, a (se) zgârci². 2. Refl. (Despre corpuri) A-și micșora dimensiunile în urma unui proces fizic sau tehnologic. – Din fr. contracter, lat. contractare.

contracta [At: CARAGIALE, M. 82 / Pzi: ~tez / E: fr contracter, lat contractare] 1 vt A încheia un contract. 2 vt A lua asupra sa o obligație sau o îndatorire. 3 vt (Îe) A ~ o datorie A se împrumuta. 4 vt (Îe) A ~ o căsătorie A se căsători. 5 vt (Frm) A lua de la cineva un obicei rău. 6 vt (D. un sentiment) A se naște. 7 vt (Șîe) A ~ o boală A se molipsi. 8-9 vtr A (se) strânge. 10 vr (D. corpuri) A-și micșora dimensiunile în urma unui proces fizic sau tehnologic Si: a contrage (2).

CONTRACTA, contractez, vb. I. I. Tranz. 1. A încheia un contract. 2. A lua asupra sa o obligație, a se îndatora la... ◊ Expr. A contracta o datorie = a face o datorie, a se împrumuta. 3. A se molipsi de..., a se îmbolnăvi de..., a lua o boală... II.1. Tranz. și refl. A (se) strânge, a (se) zgârci. 2. Refl. (Despre corpuri) A-și micșora dimensiunile în urma unui proces fizic sau tehnologic. – Din fr. contracter, lat. contractare.

CONTRACTA¹, contractez, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la o îndatorire, la o obligație) A lua asupră-și, a se îndatora la... A contracta un împrumut. ▭ Nu socotești că ar fi potrivit să-ți întorc măcar o parte din datoriile pe care le-am contractat față de domnia-ta? SADOVEANU, Z. C, 273. Am contractat o obligație. C. PETRESCU, î. II 105. ◊ (Cu privire la obiceiuri, la legături sentimentale etc.) Trebuia să tăinuiască... legătura pe care o contractase. PAS, Z. I 94. Iorgu... scandalizează pe toți invitații lui Enache... prin franțuzismul său, contractat la Sadagura. IBRĂILEANU, SP. CR. 119. 2. A se îmbolnăvi de... A contractat o gripă.

CONTRACTA¹ vb. I. tr. 1. A încheia un contract, o convenție juridică. 2. A lua asupră-și; a se îndatora la... ◊ A contracta o datorie = a se împrumuta. 3. A se îmbolnăvi de..., a lua (o boală). [< fr. contracter, cf. lat. contrahere, contractus].

CONTRACTA vb. I. tr. 1. a încheia un contract. 2. a lua asupra sa o obligație. ♦ a ~ o datorie = a se împrumuta. 3. a se îmbolnăvi de... II. tr., refl. (despre mușchi) a (se) strânge, a (se) zgârci. II. refl. (despre corpuri) a-și micșora dimensiunile în urma unui proces fizic sau tehnologic. (< fr. contracter, lat. contrahere)

A CONTRACTA¹ ~ez tranz. (acorduri, tratate, convenții, obligații etc.) A adopta printr-un contract; a consimți să respecte printr-o înțelegere reciprocă; a încheia. ◊ ~ o datorie a se îndatora. /<fr. contracter, lat. contractare

A CONTRACTA² ~ez tranz. 1) (maladii) A prinde, venind în contact cu o sursă de infecție. 2) (deprinderi, sentimente) A căpăta prin anumite eforturi; a obține; a dobândi; a căpăta. /<fr. contracter, lat. contractare

contractà v. 1. a face un contract sau convențiune cu cineva: a contracta o alianță; 2. a fi atins de o boală, a-și însuși apucăturile (mai ales rele), a face datorii; 3. a strânge cu putere: a contracta mușchii; 4. a micșora volumul cu apropierea părților: frigul contractează, căldura dilată; 5. a reuni două vocale sau două silabe spre a forma una singură: nu ai se contractă în n’ai.

*contractéz v. tr. (fr. contracter, a face contract [d. lat. contractus, contract], și a micșora, a contrage, a strînge, a lua [un obiceĭ, o boală], d. lat. contractus, contras, contráhere, a contrage). Mă învoĭesc, convin: a contracta o alianță. Micșorez: frigu contractează corpurile. Fig. Ĭaŭ cu timpu: a contracta un obiceĭ. A contracta o boală, a lua o boală, a te îmbolnăvi. A contracta o datorie, a face o datorie, a te îndatora.

contracta¹ (a ~) (a încheia un contract; a dobândi o boală) vb., ind. prez. 1 sg. contractez, 3 contractează; conj. prez. 1 sg. să contractez, 3 să contracteze

contracta¹ (a ~) (a încheia un contract, a-și asuma, a se molipsi) vb., ind. prez. 3 contractează

contracta vb., ind. prez. 1 sg. contractez, 3 sg. și pl. (încheie un contract, își asumă, se molipsește) contractează, (se strâng(e), se micșorează) contractă

CONTRACTA vb. 1. (JUR.) a încheia. (~ o căsătorie.) 2. (MED.) a căpăta, a face, a lua, (pop.) a prinde. (A ~ o gripă.) 3. (FIZ.) (rar) a se contrage. (Metalul se ~ la rece.) 4. (FIZIOL.) a (se) retracta, a (se) strânge, a (se) zgârci. (Un țesut care se ~.) 5. v. chirci. 6. v. crispa.

CONTRACTA vb. 1. (JUR.) a încheia. (~ o căsătorie.) 2. a căpăta, a face, a lua, (pop.) a prinde. (A ~ o gripă.) 3. (FIZ.) (rar) a se contrage. (Metalul se ~.) 4. a (se) retracta, a (se) strînge, a (se) zgîrci. (Un țesut care se ~.) 5. a se chirci, a se ghemui, a se închirci, a se strînge, a se zgîrci, (pop.) a se ciuciuli, a se stîrci, (reg.) a se tîmbuși, (Olt., Ban. și Transilv.) a se zguli. (Se ~ de durere.) 6. a (se) crispa, a (se) încleșta, a (se) zgîrci. (Fața i se ~; furia îi ~ fața.)