CONTROLOR, -OARE, controlori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Persoană însărcinată cu efectuarea unor operații de control. 2. S. n. Aparat (automatizat) destinat să controleze buna funcționare a unei instalații. – Din fr. contrôleur.

controlor, ~oare [At: (a. 1793) ȘTEFANELLI, D. C. 232 / V: (Trs; înv) ~ler, (Buc) ~toler / Pl: ~i, ~oare / E: fr contrôleur] 1 smf Persoană însărcinată cu efectuarea unui control (1) Si: (nob) contraltor. 2 sn Aparat automatizat destinat să controleze buna funcționare a unei instalații.

CONTROLOR, -OARE, controlori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Funcționar însărcinat cu efectuarea unor operații de control. 2. S. n. Aparat (automatizat) destinat să controleze buna funcționare a unei instalații. – Din fr. contrôleur.

CONTROLOR, -OARE, controlori, -oare, s. m. și f. (Rar la f.) Funcționar însărcinat cu exercitarea unor operații de control. Controlor la C.F.R. ▭ Controlorul era nebărbierit, gras, unsuros, cu obrajii îmbujorați. DUMITRIU, N. 5.

CONTROLOR, -OARE s.m. și f. Funcționar însărcinat cu controlul unei activități etc. [Cf. fr. contrôleur, germ. Kontrollor].

CONTROLOR, -OARE I. s. m. f. funcționar însărcinat cu controlul unei activități etc. II. s. n. aparat (automatizat) de control al bunei funcționări a unei instalații. (< fr. contrôleur)

CONTROLOR ~oare (~ori, ~oare) m. și f. 1) Persoană însărcinată cu efectuarea unor operații de control. 2) Aparat, adesea automatizat, care servește la controlarea modului de funcționare a unei mașini sau instalații. /<fr. contrôleur

controlor m. agent sau funcționar însărcinat a exercita un control.

*controlór, -oáre s. (fr. contrôleur). Agent orĭ funcționar care controlează, verificator.

controler² sm vz controlor

controlor al aerului s. m. Salariat al unui aeroport care controlează navigația aeriană ◊ „Autoritățile americane au decis [...] să supună cei 14000 de controlori ai aerului din S.U.A. la analize anuale pentru identificarea eventualilor consumatori de drog sau alcool.” R.l. 12 V 84 p. 8

controlor de trafic aerian s. m. Controlor al aerului ◊ „În nomenclatorul profesiilor și în statele de funcțiuni ei se numesc «controlori de trafic aerian».” R.l. 10 VII 81 p. 1 (cf. fr. contrôleur de la navigation aérienne)

controlor-încercător s. m. ◊ „Li se spune [...] controlori-încercători. Eu le-aș spune mai degrabă medici pentru mașini. Niște «medici» cu o pregătire complet deosebită: mecanic auto și șofer [...] La sfârșitul «consultației» se completează fișa tehnică a mașinii, se trece diagnosticul «bună» și șoferul-încercător își iscălește apăsat numele, «Dacia 1300», însoțită de fișa tehnică, ia drumul clienților.” R.l. 26 XII 71 p. 3 (din controlor + încercător)

controlor² (persoană) s. m., pl. controlori

controlor¹ (persoană) s. m., pl. controlori

controlor (persoană) s. m., pl. controlori

controlor.

CONTROLOR DE TRAFIC AERIAN persoană calificată în urmărirea și dirijarea aeronavelor care participă la trafic.