2 definiții pentru copiariu
Explicative DEX
copiariu sn [At: IORGA, L. II, 225 / P: ~pi-a~ / Pl: ~rii / E: lat copiarium] (Înv) Colecție de copii dintr-o bibliotecă, arhivă etc.
Regionalisme / arhaisme
copiariu, copiarii, s.n. (înv.) colecție de copii.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: copiariu
copiariu substantiv neutru
| substantiv neutru (N53) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)