9 definiții pentru copilaș
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COPILAȘ, copilași, s. m. Diminutiv al lui copil1. – Copil1 + suf. -aș.
COPILAȘ, copilași, s. m. Diminutiv al lui copil1. – Copil1 + suf. -aș.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
copilaș sm [At: BIBLIA (1688), 192 / Pl: ~i / E: copil1 + -aș] 1-2 (Șhp) Copil1 (1) (mic). 3 Copil1 (17). 4 (Înv) Copil1 (29).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COPILAȘ, copilași, s. m. Diminutiv al lui copil. 1. v. copil (1). Lîngă pat zîmbind stă mama Adormindu-și copilașii. GOGA, P. 87. Fără somn, tînăra mamă copilașu-și ține-n poală. VLAHUȚĂ, P. 61. La vreme de bătrînețe... dobîndi un drag de copilaș, de să-l vezi și să nu-l uiți. ISPIRESCU, L. 41. Fie-vă milă de jupăneasa și de copilașii mei! NEGRUZZI, S. I 155. 2. v. copil (2). Pe cuptiorul uns cu humă și pe coșcovii păreți Zugrăvit-au c-un cărbune copilașul cel isteț Purceluși cu coada sfredel și cu bețe-n loc de labă. EMINESCU, O. I 84. 8. 3. v. copil (3). Merge hăulind, Merge chiuind Mihu copilaș, Mîndru păunaș. ALECSANDRI, P. P. 62.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
copiláș m. Copil mic.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
copilaș s. m., pl. copilași
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
copilaș s. m., pl. copilași
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
copilaș s. m., pl. copilași
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
COPILAȘ s. 1. (rar) pruncheș, (pop.) prunculeț, pruncușor, (înv. și reg.) pruncuț, (prin Maram.) pruncotean. (A născut un ~ de toată frumusețea.) 2. v. băiețel.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
COPILAȘ s. 1. (rar) pruncheș, (pop.) prunculeț, pruncușor, (înv. și reg.) pruncuț, (prin Maram.) pruncotean. (A născut un ~ de toată frumusețea.) 2. băiețaș, băiețel, (reg.) codănel, (Mold.) țică, (fam.) pici, puști. (Un ~ de vreo 6 ani.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
copilaș, copilașisubstantiv masculin
-
- Pe cuptiorul uns cu humă și pe coșcovii păreți Zugrăvit-au c-un cărbune copilașul cel isteț Purceluși cu coada sfredel și cu bețe-n loc de labă. EMINESCU, O. I 84. 8. DLRLC
-
-
- Lîngă pat zîmbind stă mama Adormindu-și copilașii. GOGA, P. 87. DLRLC
- Fără somn, tînăra mamă copilașu-și ține-n poală. VLAHUȚĂ, P. 61. DLRLC
- La vreme de bătrînețe... dobîndi un drag de copilaș, de să-l vezi și să nu-l uiți. ISPIRESCU, L. 41. DLRLC
- Fie-vă milă de jupăneasa și de copilașii mei! NEGRUZZI, S. I 155. DLRLC
-
-
- Merge hăulind, Merge chiuind Mihu copilaș, Mîndru păunaș. ALECSANDRI, P. P. 62. DLRLC
-
etimologie:
- copil + -aș. DEX '09