opțiuni
  • info

13 definiții pentru copileț

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COPILEȚ, copileți, s. m. Vlăstar care răsare pe lângă tulpina porumbului; p. ext. copil2 (1). – Copil2 + suf. -eț.

COPILEȚ, copileți, s. m. Vlăstar care răsare pe lângă tulpina porumbului; p. ext. copil2 (1). – Copil2 + suf. -eț.

copileț [At: I. CR. IV, 249, cf 220 / Pl: ~i și ~e / E: copil + -et] (Reg; mpl) 1 sm Vlăstar crescut pe lângă tulpina principală a porumbului, după prășitul al doilea. 2 sm (Pex) Copil2 (1). 3 sm Vlăstar tânăr al unei plante care o împiedică în dezvoltarea ei normală. 4 sm Ramură tânără de pe tulpina unui pom. 5 sn Căprior. 6 sn Scaun mic cu trei picioare.

COPILEȚ, copileți, s. m. Vlăstar care răsare pe lîngă tulpina porumbului; copil2.

COPILEȚ ~i m. Lăstar care crește de la rădăcină sau de la subsuoara frunzei unei plante. /copil + suf. ~eț

copileț m. 1. mlădiță la rădăcina copaciului sau a porumbului: copileții se mai numesc frați sau pui; 2. pl. căpriorii alipiți de spatele caselor țărănești. [Lit. copil mic (cf. fr. fille d’artichaut, vlăstar de anghinară)].

copiléț m. (d. cópil). Vlăstar, mlădiță, copăcel răsărit din altu. (Se zice maĭ ales despre cuĭburile de păpușoĭ cînd răsar prea mulțĭ la un loc și trebuĭe copilițĭ ca să rămîĭe fire puține, dar puternice).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

copileț1 (căprior, scăunel) s. n., pl. copilețe

copileț2 (lăstar) s. m., pl. copileți

copileț s. m., pl. copileți

copileț s. m., pl. copileți

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COPILEȚ s. v. copil.

copileț s. v. COPIL.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

copileț, copileți, s.m. (reg.) 1. mlădiță, pui, lăstar (de porumb). 2. (la pl.) căpriori alipiți la spatele caselor țărănești.

Intrare: copileț
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • copileț
  • copilețul
  • copilețu‑
plural
  • copileți
  • copileții
genitiv-dativ singular
  • copileț
  • copilețului
plural
  • copileți
  • copileților
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

copileț, copilețisubstantiv masculin

  • 1. Vlăstar care răsare pe lângă tulpina porumbului. DEX '09 DLRLC NODEX
etimologie:
  • copil + -eț. DEX '09 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.