10 definiții pentru corcire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CORCIRE, corciri, s. f. Faptul de a se corci2. – V. corci2.
corcire sf [At: I. IONESCU, D. 188 / V: curc~ / Pl: ~ri / E: corci] 1 Încrucișare a două soiuri de plante sau animale diferite Si: corcit1 (1). 2 Alterare a unei rase prin amestec cu elemente străine Si: corcit1 (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CORCIRE, corciri, s. f. Faptul de a se corci – V. corci2.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
CORCIRE s. f. Acțiunea de a (se) corci; încrucișare a unor specii, rase sau soiuri diferite de animale sau plante.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
curcire sf vz corcire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
corcire s. f., g.-d. art. corcirii; pl. corciri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
corcire s. f., g.-d. art. corcirii; pl. corciri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
corcire s. f., g.-d. art. corcirii; pl. corciri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CORCIRE s. (BIOL.) amestecare, hibridare, încrucișare. (~ unor rase de animale diferite.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CORCIRE s. amestecare, încrucișare. (~ unor rase de animale diferite.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
corcire, corcirisubstantiv feminin
- sinonime: amestecare hibridare încrucișare
etimologie:
- corci DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.