opțiuni
  • info

13 definiții pentru corectiv (s.n.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CORECTIV, corective, s. n. Ceea ce îndreaptă ceva; îndreptare, rectificare. – Din fr. correctif.

CORECTIV, corective, s. n. Ceea ce îndreaptă ceva; îndreptare, rectificare. – Din fr. correctif.

corectiv, ~ă a [At: COSTINESCU / Pl: ~i, ~e / E: fr correctif] 1 a Care poate corecta (1) ceva sau pe cineva. 2 sn Mijloc sau expresie care îndreaptă o stare de lucruri, ceva spus anterior etc. Si: îndreptare, rectificare.

CORECTIV, corective, s. n. Ceea ce îndreaptă ceva; îndreptare, rectificare. Trebuie să se aducă un corectiv acestei declarații.

CORECTIV s.n. Ceea ce îndreaptă ceva; îndreptare, corectare. ♦ Substanță care se adaugă unui medicament pentru a-l îndulci, sau pentru a-i modifica acțiunea. [Cf. fr. correctif].

CORECTIV, -Ă I. adj. care urmărește a corecta. II. s. n. 1. ceea ce îndreaptă ceva; corectare. 2. substanță care se adaugă unui medicament pentru a-l îndulci sau a-i modifica acțiunea. (< fr. correctif)

CORECTIV ~e n. Vorbă sau faptă prin care se corectează ceva. /<fr. correctif

corectiv n. ceea ce corijează.

*corectív, -ă adj. (mlat. correctivus). Care servește să îndrepte: pedeapsă corectivă. S. n., pl. e. Lucru care îndreaptă: educațiunea e un corectiv al ferocitățiĭ oamenilor. Fig. Expresiune care îmblînzește ceĭa ce e cam violent orĭ vehement într’o scriere saŭ într’o cuvîntare.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

corectiv2 s. n., pl. corective

corectiv s. n., pl. corective

corectiv s. n., pl. corective

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CORECTIV s. v. rectificare.

CORECTIV s. corectură, îndreptare, rectificare, (rar) rectificație. (A adus unele ~e planului inițial.)

Intrare: corectiv (s.n.)
corectiv1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corectiv
  • corectivul
  • corectivu‑
plural
  • corective
  • corectivele
genitiv-dativ singular
  • corectiv
  • corectivului
plural
  • corective
  • corectivelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

corectiv, corectivesubstantiv neutru

  • 1. Ceea ce îndreaptă ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: corectare rectificare rectificație îndreptare
    • format_quote Trebuie să se aducă un corectiv acestei declarații. DLRLC
    • 1.1. Substanță care se adaugă unui medicament pentru a-l îndulci, sau pentru a-i modifica acțiunea. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.