COROZIV, -Ă, corozivi, -e, adj. 1. (Despre substanțe chimice) Care provoacă o coroziune. ◊ Agent coroziv = substanță care exercită o acțiune chimică sau electrochimică pe suprafața unui material cu care vine în contact, provocând coroziunea. Sublimat coroziv = clorură de mercur, folosită în soluție ca dezinfectant. 2. Fig. Mușcător, usturător, pătrunzător. [Scris și: corosiv] – Din fr. corrosif, lat. corrosivus.

coroziv, ~ă a vz corosiv

COROZIV, -Ă adj. v. corosiv.

coroziv a. și n. care coroade: substanță corozivă, un coroziv.

*corozív, -ă adj. (lat. corrosivus). Care produce coroziunĭ, roaderĭ. Sublimat coroziv, biclorură de mercur.

corosiv, ~ă a [At: STAMATI, D / V: ~oziv / Pl: ~i, ~e / E: fr corrosif it corrosivo] 1-2 (D. substanțe) Care produce coroziune (1-2). 3 (Îs) Agent ~ Substanță care exercită o acțiune chimică sau electrochimică pe suprafața unui material cu care vine în contact, provocând coroziunea. 4 (Îs) Sublimat ~ Clorură de mercur, întrebuințată în soluție ca dezinfectant. 5 (Fig) Mușcător.

COROSIV, -Ă, corosivi, -e, adj. 1. (Despre substanțe chimice) Care provoacă o coroziune. ◊ Agent corosiv = substanță care exercită o acțiune chimică sau electrochimică pe suprafața unui material cu care vine în contact, provocând coroziunea. Sublimat corosiv = clorură de mercur, întrebuințată în soluție ca dezinfectant. 2. Fig. Mușcător, usturător, pătrunzător. – Din fr. corrosif, lat. corrosivus.

COROSIV, -Ă, corosivi, -e, adj. 1. (Despre substanțe chimice) Care provoacă o coroziune. ◊ Agent corosiv = substanță care exercită o acțiune chimică sau electrochimică pe suprafața unui material cu care vine în contact. Sublimat corosiv = biclorură de mercur, întrebuințată în soluție ca dezinfectant. 2. Fig. Mușcător, usturător, pătrunzător. Este vorba de carența poeziei satirice, a unei satire corosive și necruțătoare, aptă să demaște și să înfiereze pe «corifeii» unor noi măceluri. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 158, 9/4. El cobora-n tăcere cătră mine, Țintind în gol privirea-i corosivă. TOPÎRCEANU, S. A. 101.

COROSIV adj. 1. (Despre substanțe) Care provoacă o coroziune. ◊ Agent corosiv = substanță care are o acțiune electrochimică asupra suprafeței corpurilor cu care intră în contact; sublimat corosiv = biclorură de mercur folosită ca dezinfectant. 2. (Fig.) Mușcător, usturător. [Var. coroziv, -ă adj. / cf. fr. corosif, lat. corrosivus].

COROSIV adj. 1. (despre substanțe) care provoacă o coroziune. 2. (fig.) mușcător, usturător. (< fr. corrosif, lat. corrosivus)

COROSIV ~ă (~i, ~e) 1) și substantival (despre substanțe, medii, agenți) Care corodează; cu proprietatea de a coroda. 2) fig. (despre persoane sau despre manifestările lor) Care exprimă aluzii răutăcioase; mușcător; înțepător; urzicător; usturător; pișcător. Inteligență ~ă. /<fr. corrosif, lat. corrosivus

coroziv adj. m., pl. corozivi; f. corozivă, pl. corozive

coroziv adj. m., pl. corozivi; f. corozivă, pl. corozive

coroziv.

corosiv adj. m., pl. corosivi; f. sg. corosivă, pl. corosive

corosiv

COROSIV adj., s. (CHIM.) corodant.

SUBLIMAT COROSIV s. (CHIM.) clorură mercurică, (pop.) săricică.

SUBLIMAT COROSIV s. (CHIM.) clorură mercurică, (pop.) săricică.

Corosiv ≠ anticorosiv