corupere sf [At: IORGA, L. II, 289 / V: conr~, ~ump~ / Pl: ~ri / E: corupe] 1 (Înv; d. alimente) Alterare. 2 (Înv) Pierdere a caracterului originar Si: corupt¹ (2). 3 (Înv) Pierdere a destinației inițiale Si: corupt¹ (3). 4 (D. oameni) Pierdere a integrității morale Si: corupt¹ (4). 5 Determinare a cuiva, prin daruri, să îndeplinească o acțiune contrară datoriei sale și adecvată intereselor corupătorului Si: corupt¹ (5), cumpărare, cumpărat¹, mituire, mituit¹, (pfm) șperțuire, șperțuit¹.

CORUPERE, coruperi, s. f. Acțiunea de a corupe. V. seducere, mituire, corupție.

CORUPERE s.f. Acțiunea de a (se) corupe și rezultatul ei. [< corupe].

conrumpere sf vz corupere

conrupere sf vz corupere

corumpere sf vz corupere

corupere s. f., g.-d. art. coruperii; pl. coruperi

corupere s. f., g.-d. art. coruperii; pl. coruperi

corupere s. f. → rupere

CORUPERE s. 1. decădere, depravare, pervertire, stricare, viciere, (înv.) degradație. (~ moravurilor.) 2. v. seducere. (~ unei minore.) 3. deformare, stricare. (~ unei limbi.)

CORUPERE s. 1. decădere, depravare, pervertire, stricare, viciere, (înv.) degradație. (~ moravurilor.) 2. corupție, pervertire, seducere, seducție. (~ unei minore.) 3. deformare, stricare. (~ unei limbi.)