11 definiții pentru corăbioară

din care

Explicative DEX

CORĂBIOARĂ, corăbioare, s. f. 1. Diminutiv al lui corabie. 2. Prăjitură preparată din aluat fraged. [Pr.: -bi-oa-] – Corabie + suf. -ioară.

CORĂBIOARĂ, corăbioare, s. f. 1. Diminutiv al lui corabie. 2. Prăjitură preparată din aluat fraged. [Pr.: -bi-oa-] – Corabie + suf. -ioară.

corăbioa sf [At: C. PETRESCU, R. Dr. 76 / P: ~bi-oa~ / Pl: ~re / E: corabie + -ioară] 1-2 (Șhp) Corabie (1) (mică) Si: corăbea (1-3), corăbiuță (1-2). 3 (Mpl) Corăbea (3).

CORĂBIOA1, corăbioare, s. f. Diminutiv al lui corabie. Fiecare are cîte o corăbioară cam de un sfert de metru lungime. SAHIA, U.R.S.S. 123. Și-mi zărea d-o plăvioară, Dar nu-i dalba plăvioară, Ci dalbă-i corăbioară Și de valuri vălurită Și de maluri mi-e lovită. PĂSCULESCU, L. P. 18. ◊ (Poetic) Fumuri depărtate, de la focuri din buruieni vechi, urcau, drepte, către niște corăbioare albe ale nourilor. CAMILAR, TEM. 88. – Pronunțat: -bi-oa-.

CORĂBIOA2, corăbioare, s. f. Prăjitură de aluat fraged. Taraba plină, în fiecare amurg, de covrigi cu susan, de brînzoaice rumene și corăbioare proaspete. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 14. – Pronunțat: -bi-oa-.

corăbioară f. 1. corabie mică; 2. pl. zaharicale numite corabiele.

corăbioáră și -úță f., pl. e. Corabie mică.

Ortografice DOOM

corăbioa (desp. -bi-oa-) s. f., g.-d. art. corăbioarei; pl. corăbioare

corăbioa (-bi-oa-) s. f., g.-d. art. corăbioarei; pl. corăbioare

corăbioa s. f. (sil. -bi-oa-), g.-d. art. corăbioarei; pl. corăbioare

Jargon

CORĂBIOARĂ, corăbioare, s.f. (În gastronomie) Piesă de patiserie din aluat fraged sau foitaj, în formă de corăbioară, utilizată ca suport pentru diferite umpluturi sărate (antreuri) sau dulci (desert); sin. barchetă.

Argou

corăbioară, corăbioare s. f. vin de Murfatlar îmbuteliat la sticle de 1 litru.

Intrare: corăbioară
corăbioară substantiv feminin
  • silabație: -bi-oa-ră info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corăbioa
  • corăbioara
plural
  • corăbioare
  • corăbioarele
genitiv-dativ singular
  • corăbioare
  • corăbioarei
plural
  • corăbioare
  • corăbioarelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

corăbioa, corăbioaresubstantiv feminin

  • 1. Diminutiv al lui corabie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Fiecare are cîte o corăbioară cam de un sfert de metru lungime. SAHIA, U.R.S.S. 123. DLRLC
    • format_quote Și-mi zărea d-o plăvioară, Dar nu-i dalba plăvioară, Ci dalbă-i corăbioară Și de valuri vălurită Și de maluri mi-e lovită. PĂSCULESCU, L. P. 18. DLRLC
    • format_quote poetic Fumuri depărtate, de la focuri din buruieni vechi, urcau, drepte, către niște corăbioare albe ale nourilor. CAMILAR, TEM. 88. DLRLC
  • 2. Prăjitură preparată din aluat fraged. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Taraba plină, în fiecare amurg, de covrigi cu susan, de brînzoaice rumene și corăbioare proaspete. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 14. DLRLC
etimologie:
  • Corabie + -ioară. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.