COTERIE, coterii, s. f. Grup restrâns de persoane care își apără reciproc interesele; gașcă, clică. – Din fr. coterie.

coterie sf [At: DN³ / Pl: ~ii / E: fr coterie] (Liv) Grup de persoane care urmăresc scopuri ascunse Si: (fam) clică, gașcă.

COTERIE, coterii, s. f. Grup restrâns de persoane care urmăresc scopuri ascunse, egoiste și care urzesc intrigi și alte acțiuni reprobabile; gașcă, clică. – Din fr. coterie.

COTERIE, coterii, s. f. Grup restrîns de persoane care urmăresc scopuri ascunse, egoiste și care urzesc intrigi, acțiuni reprobabile; gașcă. V. cărdășie, clică. Știu că eu nu mi-am făcut din guvernare un ideal strîmt și tiranic, pe care să-l impun în profitul vreunei secte sau vreunei coterii. GHICA, S. 147.

COTERIE s.f. Grup de persoane care urmăresc scopuri ascunse; gașcă, clică. [Gen. -iei. / < fr. coterie].

COTERIE s. f. grup de persoane care își apără reciproc interesele, care urmăresc scopuri ascunse; gașcă, clică. (< fr. coterie)

COTERIE ~i f. Grup de persoane unite în scopuri reprobabile; clică; gașcă. Spirit de ~. /<fr. coterie

coterie f. reunire de persoane cari trăesc în intimitate sau cari urzesc cabale împreuna.

*coteríe f. (fr. coterie). Iron. Gașcă, clică, cărdășie, ceată de șarlatanĭ.

coterie s. f., art. coteria, g.-d. art. coteriei; pl. coterii, art. coteriile (desp. -ri-i-)

coterie s. f., art. coteria, g.-d. art. coteriei; pl. coterii, art. coteriile

coterie s. f., art. coteria, g.-d. art. coteriei; pl. coterii, art. coteriile

COTERIE s. v. bandă, cârdășie, clan, clică, gașcă, șleahtă.

coterie s. v. BANDĂ. CÎRDĂȘIE. CLAN. CLICĂ. GAȘCĂ. ȘLEAHTĂ.