cotizație sf [At: DA / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr cotisation] 1 Sumă de bani pe care o plătesc periodic membrii unei organizații. 2 Contribuție bănească a cuiva la un fond special.

COTIZAȚIE, cotizații, s. f. Sumă fixă plătită periodic de membrii unei asociații, ai unui sindicat, ai unei organizații etc.; contribuție bănească la o cheltuială comună. Cotizație sindicală. – Pronunțat: -ți-e.

COTIZAȚIE s.f. Sumă pe care o plătesc periodic membrii unei organizații, ai unei asociații etc. (în funcție de veniturile pe care le au); (p. ext.) contribuție bănească la o cheltuială comună. [Gen. -iei, var. cotizațiune s.f. / < fr. cotisation].

COTIZAȚIE s. f. sumă fixă stabilită în funcție de venit pe care o plătesc periodic membrii unei organizații, asociații etc.; contribuție bănească la o cheltuială comună. (< fr. cotisation)

COTIZAȚIE ~i f. 1) Sumă fixă de bani, plătită periodic de membrii unei organizații sau asociații. 2) Contribuție bănească la o acțiune comună; cotă. [Art. cotizația; G.-D. cotizației; Sil. -ți-e] /<fr. cotisation

cotizațiune sf vz cotizație

* COTIZAȚIUNE, * COTIZAȚIE sf. 1 Faptul de a (se) cotiza ¶ 2 Ceea ce contribue fie-care la o cheltuială comună ¶ 2 Suma pe care o plătește fie-care membru al unei societăți [fr.].

COTIZAȚIUNE s.f. v. cotizație.

cotizați(un)e f. 1. fapta de a se cotiza; 2. partea: fiecăruia dintre cei ce se cotizează.

*cotizațiúne f. (fr. cotisation). Acțiunea de a cotiza. Ceĭa ce se dă cotizînd: o cotizațiune de un franc. – Și -áție.

cotizație (desp. -ți-e) s. f., art. cotizația (desp. -ți-a); pl. cotizații, art. cotizațiile (desp. -ți-i-)

cotizație (-ți-e) s. f., art. cotizația (-ți-a); pl. cotizații, art. cotizațiile (-ți-i-)

cotizație s. f. (sil. -ți-e), art. cotizația (sil. -ți-a); pl. cotizații, art. cotizațiile (sil. -ți-i-)

cotizație

COTIZAȚIE s. (grecism înv.) sinisfora. (Și-a plătit ~.)

COTIZAȚIE s. (grecism înv.) sinisfora. (Și-a plătit ~.)