8 definiții pentru crânguleț
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CRÂNGULEȚ, crângulețe, s. n. Diminutiv al lui crâng; crângușor. – Crâng + suf. -uleț.
CRÂNGULEȚ, crângulețe, s. n. Diminutiv al lui crâng; crângușor. – Crâng + suf. -uleț.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
crânguleț sn [At: ISPIRESCU, L. 289 / Pl: ~e / E: crâng+ -uleț] 1-32 (Șhp) Crâng (1-2, 14-22, 28, 30-32, 35) (mic).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CRÎNGULEȚ, crîngulețe, s. n. Diminutiv al lui crîng. Băiatul rămase adumbrit într-un crînguleț verde... iară cotoșmanul o rupse d-a fuga spre curtea boierului celui mare. ISPIRESCU, L. 289.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
crânguleț s. n., pl. crângulețe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
crânguleț s. n., pl. crângulețe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
crânguleț s. n., pl. crângulețe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CRÂNGULEȚ s. (BOT.) crângușor.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CRÂNGULEȚ s. (BOT.) crîngușor.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
crânguleț, crângulețesubstantiv neutru
- 1. Diminutiv al lui crâng. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: crângușor
- Băiatul rămase adumbrit într-un crînguleț verde... iară cotoșmanul o rupse d-a fuga spre curtea boierului celui mare. ISPIRESCU, L. 289. DLRLC
-
etimologie:
- Crâng + -uleț. DEX '98 DEX '09