O definiție pentru crastaval
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
crastaval (-ai), s. m. – Plantă (Cirsium oleraceum). – Var. crăstăval, crastavan, castravan. Sb. kostrava „Festuca”, bg. kostrĕva „Alopecus pratensis” din aceeași familie ca și costrei (după DAR, din sl. krasota „frumusețe, culoare roșie”).
Intrare: crastaval
crastaval substantiv masculin
substantiv masculin (M12) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)