creson sn [At: PANȚU, PL.² / Pl: ~oane / E: fr cresson] (Bot) 1 Plantă erbacee leguminoasă anuală din familia cruciferelor, cu flori albe mici, cultivată pentru frunzele ei folosite ca salată sau condimente Si: hreniță (Lepidium sativum). 2 Bruncuț (Isatis tinctoria). 3 Cardamă (Lepidium sativum). 4 Năsturel (Nasturtium officinale).

CRESON s. n. Plantă erbacee legumicolă anuală din familia cruciferelor, cu flori albe mici, cultivată pentru frunzele ei întrebuințate ca salată sau condiment; hreniță (Lepidium sativum). – Din fr. cresson.

PĂDUCHERNIȚĂ, păduchernițe, s. f. 1. (Depr.) Locuință în care mișună păduchii (1); p. ext. locuință murdară, sărăcăcioasă. 2. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu miros urât, cu flori fără petale, întrebuințată la țară pentru stârpirea ploșnițelor (Lepidium ruderale). [Pl. și: păducherniți] – Păduche + suf. -erniță.

HRENIȚĂ, hrenițe, s. f. 1. Plantă erbacee, aspră la pipăit, cu frunze cu lobi dințați și cu flori mici, albe (Lepidium campestre). 2. Plantă erbacee cu flori albe, mici, ale cărei frunze se întrebuințează ca salată; creson (Lepidium sativum). [Acc. și: hreniță] – Hrean + suf. -iță.

CRESON s. (BOT.; Lepidium sativum) hreniță, (rar) caprilemă.

HRENIȚĂ s. (BOT.) 1. (Lepidium campestre) (reg.) urda-vacii. 2. (Lepidium sativum) creson, (rar) caprilemă.

PĂDUCHERNIȚĂ s. (BOT.; Lepidium ruderale) (reg.) păduchelniță, păsățel, stelnicariță, mărăraș-de-friguri, moartea-stelnițelor.