11 definiții pentru cruțare
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CRUȚARE s. f. Faptul de a cruța; iertare, milă, îndurare. – V. cruța.
cruțare sf [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 70/7 / Pl: ~țări / E: cruța] 1 Economie. 2 Menajare. 3 Îndurare. 4 Lăsare în viață Si: cruțat1 (2). 5 (Îe) Fără ~ Fără milă. 6 Îngăduire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CRUȚARE, cruțări, s. f. Faptul de a cruța; iertare, milă, îndurare. – V. cruța.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cristi
- acțiuni
CRUȚARE s. f. Faptul de a cruța; iertare, milă, îndurare. ◊ Loc. adv. Fără cruțare = fără milă, fără îndurare, cu strășnicie, cu cruzime. Călcările pravilei erau fără cruțare pedepsite. GALACTION, O. I 212. Împăratul... pe toți i-a tăiat, fără cruțare, de le plînge lumea de milă. CREANGĂ, P. 78. În zădar lot cu ocară ne mustri fără cruțare. CONACHI, P. 281.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cruțare f. 1. fapta de a cruța și efectul ei; 2. îndurare, milă; fără cruțare.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cruțáre f. Acțiunea de a cruța. Milă, îndurare: contra Cartaginejilor Romaniĭ aŭ procedat fără cruțare.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cruțare s. f., g.-d. art. cruțării
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cruțare s. f., g.-d. art. cruțării
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cruțare s. f., g.-d. art. cruțării
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CRUȚARE s. 1. v. absolvire. 2. menajare. (~ cuiva bolnav.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CRUȚARE s. 1. absolvire, iertare, scutire. (~ cuiva de o pedeapsă.) 2. menajare. (~ cuiva bolnav.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
cruțare, cruțărisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a cruța. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Fără cruțare = fără milă, fără îndurare, cu strășnicie, cu cruzime. DLRLC
- Călcările pravilei erau fără cruțare pedepsite. GALACTION, O. I 212. DLRLC
- Împăratul... pe toți i-a tăiat, fără cruțare, de le plînge lumea de milă. CREANGĂ, P. 78. DLRLC
- În zădar lot cu ocară ne mustri fără cruțare. CONACHI, P. 281. DLRLC
-
-
etimologie:
- cruța DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.