crăișor sm [At: LET. I, 89/17 / Pl: ~i / E: crai + -șor] 1-42 (Șhp) Crai (1-4, 6-7, 20-25, 27-35) (mic). 43 Prinț. 44 Pretendent la tron. 45 (Art) Nume dat lui Horia, conducătorul răscoalei țărănești. 46 (Om) Împărățel (Troglodytes). 47 (Iht) Lostriță (Salmo trutta). 48 (Bot; reg; pbl) Vâzdoagă (Fagetes erecte). 49 (Bot) Crăiță (17) (Cantarellus cibarius).

CRĂIȘOR, crăișori, s. m. (Astăzi mai ales în basme) Diminutiv al lui crai (1); fiu de crai. Pentr-un asemenea crăișor, mai ales eu nu mi-oi strica tihna. SADOVEANU, Z. C. 209. Luminate crăișor, miluiește baba cu ceva! Fiul craiului... scoate atunci un ban și zice:- Ține, mătușă! CREANGĂ, P. 191. Fost-au, fost un crăișor Tinerel, mîndru fecior... De soție și-au luat O copilă din cel sat. ALECSANDRI, P. P. 20.

CRĂIȘOR ~i m. (diminutiv de la crai) Fiu de crai. [Sil. cră-i-] /crai + suf. ~ișor

crăișor m. fecior de craiu: luminate crăișor! CR.

crăișór m. (d. craĭ). Munt. Un fel de păstrav (salmo trutta). Crăiță.

crăișor (desp. cră-i-) s. m., pl. crăișori

crăișor (cră-i-) s. m., pl. crăișori

crăișor s. m. (sil. cră-i-), pl. crăișori

CRĂIȘOR s. v. principe, prinț.

crăișor s. v. PRINCIPE. PRINȚ.

crăișor, crăișori, s.m. (pop.) 1. (înv.) rege, domnitor, principe; fiu de rege, prinț. 2. (reg.) mire. 3. bărbat chefliu, haimana, berbant, libertin. 4. pasăre denumită și împărățel sau sfredeluș. 5. specie de pește; lostriță. 6. nume de floare; crăiță. 7. soi de struguri.