cucuveică sf [At: ALECSANDRI, P. II, 122 / V: ~ube~, cocov~, ~cov~ / Pl: ~ici și ~ice / E: bg кукувена] (Orn; Mol; Buc) Cucuvea (1).

CUCUVEICĂ, cucuvelei, s. f. (Regional) Cucuvea. Stafii despletite, Cucuveici, iele zburlite. ALECSANDRI, P. II 122. Cîntă cucuveica pe casă. ȘEZ. III 115.

cocioveică sf vz cucuveică

cucoveică sf vz cucuveică

cucubeică sf vz cucuveică

CUCUVAIE, CUCUVEA, CUCUVEICĂ sf. 1 🐦 Pasăre de noapte asemănătoare cu bufnița, dar fără penele care simulează urechile; e de mărimea unei turturele și trăește pe lîngă casele părăsite, pe coșuri și pe copacii bătrîni; cîntecul ei, după credința poporului, prevestește totdeauna o nenorocire (Athene noctua) (🖼 1647): biserica rămase pustie, de cîntă în ea cucuvelele (ISP.); Peste noaptea ta bocește cîntecul de cucuvaie (VLAH.); se-aud pe-aice glasuri de cucuveici și gemete grozave (ALECS.) ¶ 2 🐦 ~ încălțată, varietate de cucuvaie, cu coada mai lungă și cu labele acoperite cu mai multe pene (Nyctale Tengmalmi) (🖼 1648) ¶ 3 🐦 ~ – PITICĂ, varietate, de cucuvea, de 16-17 cm. care trăește în pădurile de brad din Carpați, și al cărei strigăt se aseamănă cu al unui cățel răgușit (Glancidium panserinum) ¶ 4 💒 = BAGEAC(Ă) [ngr. κουκουβάγια; comp. it. cucuveggia].

cucuváĭe (vest) f., pl. ăĭ, și cucuveá (est), pl. ele (ngr. kukuváĭa, kokováĭa, vgr. kikkábe, kikymis și kíkymos, id.; alb. kukuváĭa, -áĭkă și -máče; vsl. sîrb. kukuvika, bg. kukuvéĭka și kukumĕavka; it. coccoveggia, dial. cucuvaja. V. cucuvă și cĭovică). Un fel de bufniță mică care locuĭește pin zidurĭ pustiĭ și stîncĭ (strix nóctua saŭ athéne nóctua), c’o varietate maĭ mică, care locuĭește pin pădurile de brad (glaucidium passerinum) și alta maĭ mare, numită „încălțată” (nýctale Tengmalmi). Poporu crede că prevestește moartea în casa pe care cîntă, dar, în realitate, ĭa prevestește timp frumos. – Și cucuveĭcă, -veáŭcă și cocovéŭcă (nord), pl. veĭcĭ, veŭcĭ, și cucumeá (vest), pl. ele. V. puhace.

cucuveică (reg.) s. f., g.-d. art. cucuveicii; pl. cucuveici

cucuveică (reg.) s. f., g.-d. art. cucuveicii; pl. cucuveici

cucuveică s. f., g.-d. art. cucuveicii; pl. cucuveici

CUCUVEICĂ s. v. cucuvaie, cucuvea.

cucuveică s. v. CUCUVAIE. CUCUVEA.