4 definiții pentru cufurire
Explicative DEX
cufurire sf [At: DA ms / E: cufuri] (Pop) Murdărire cu excremente lichide.
Ortografice DOOM
cufuri vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cufuresc, imperf. 3 sg. cufurea; conj. prez. 3 sg. și pl. cufurească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Etimologice
cufuri (-resc, -it), vb. refl. – 1. A avea diaree. – 2. A muri de frică. – Mr. cufurescu, cufurire, megl. cufărez. Lat. *conforῑre, de la forῑre (Pușcariu 430; Candrea-Dens., 424; REW 2137; DAR; Rosetti, I, 165); cf. gal. esforricar. – Der. cufureală, s. f. (diaree); cufuricios, adj. (laxativ); cufurit, adj. (care are diaree; căcăcios). Cofîrși, vb. (a avea diaree), pare un der. expresiv de la cufuri.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
CUFURI vb. v. defeca, ieși.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: cufurire
cufurire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||