opțiuni
  • info

21 de definiții pentru cuișor

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CUIȘOR, cuișoare, s. n. 1. Diminutiv al lui cui; cuiuț. 2. (La pl.) Condiment alimentar obținut prin uscare din mugurii aromatici florali ai unui arbust exotic. [Pr.: cu-i-] – Cui + suf. -ișor.

CUIȘOR, cuișoare, s. n. 1. Diminutiv al lui cui; cuiuț. 2. (La pl.) Condiment alimentar obținut prin uscare din mugurii aromatici florali ai unui arbust exotic. [Pr.: cu-i-] – Cui + suf. -ișor.

cuișor [At: ANON. CAR. / P: cu-i~ / Pl: ~oare sn, ~i sm / E: cui + -ișor] 1-2 sn (Șhp) Cui (2) (mic). 3 sn (Înv) Broșă. 4 sn (Înv) Cataramă. 5 sn (Înv) Dintele de la cataramă. 6 sn (Lpl) Condiment alimentar din muguri florali uscați ai cuișorului (7), cu formă de cuie mici, folosit ca aromatizant. 7 sm (Bot; reg) Arbust exotic cu frunze ovale și flori numeroase, roze și cu miros plăcut de la care se obțin cuișoarele2 (3) (Eugenia caryophyllata). 8 sm (Bot; reg; lpl; îc) ~i de câmp Garofiță (Dianthus carthusianorum).

CUIȘOR, cuișoare, s. n. Diminutiv al lui cui (1). – Pronunțat: cu-i-.

CUIȘOR ~oare n. la pl. (diminutiv de la cui) Muguri aromatici ai unui arbore exotic, păstrați prin uscare și folosiți drept condiment. [Sil. cu-i-] /cui + suf. ~ișor

cuișór n., pl. oare. Cuĭ mic. Pl. (cp. cu vîzdoagă). Bobocĭ aĭ planteĭ eugenia caryophyllata, sin. cu caryophyllus aromáticus. (E un arbore mirtaceŭ perpetuŭ verde, care crește în insulele Moluce. Bobociĭ luĭ uscațĭ, care seamănă a cuișoare, de unde le și vine numele, se vînd ca aromatic). V. caranfil.

CUIȘOARE s. n. pl. Mugurii unui arbust exotic care conțin o substanță aromatică și se întrebuințează ca condiment în bucătărie. Au luat un șip cu vin și l-au fiert... cu cuișoare și cu zăhar. SBIERA, P. 219. – Pronunțat: cu-i-.

cuișoare f. pl. 1. mugurii cei înfloriți ai unui frumos arbore din insulele Moluce, întrebuințați ca aromă; 2. V. garoafă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cuișor2 (cui mic; broșă; cataramă; fruct) (desp. cu-i-) s. n., pl. cuișoare

cuișor1 (arbust; planta ornamentală) (desp. cu-i-) s. m., pl. cuișori

cuișor (cui mic) (cu-i-) s. n., pl. cuișoare

cuișor (cui mic) s. n., pl. cuișoare

cuișoare (condiment) (desp. cu-i-) s. n. pl.

cuișoare (condiment) (cu-i-) s. n. pl.

cuișoare (condiment) s. n. pl.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CUIȘOR s. cuiuț. (Un ~ de cizmărie.)

CUIȘOR s. cuiuț. (Un ~ de cizmărie.)

CUIȘOARE s. pl. (BOT.; Dianthus chinensis) (reg.) scaunul-lui-Dumnezeu.

CUIȘOARE s. pl. v. cuișoriță, garoafă, garoafă de câmp, garoafă sălbatică, garofiță.

CUIȘOARE s. pl. (BOT.; Dianthus chinensis) (reg.) scaunul-lui-Dumnezeu.

cuișoare s. pl. v. CUIȘORIȚĂ. GAROAFĂ. GAROAFĂ DE CÎMP. GAROAFĂ SĂLBATICĂ. GAROFIȚĂ.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CUIȘOARE s.n. pl. Mugurii floriferi ai unui arbust exotic (Caryophyllus aromaticus), întrebuințați drept condiment.

Intrare: cuișor
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cuișor
  • cuișorul
  • cuișoru‑
plural
  • cuișoare
  • cuișoarele
genitiv-dativ singular
  • cuișor
  • cuișorului
plural
  • cuișoare
  • cuișoarelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cuișor, cuișoaresubstantiv neutru

  • 1. Diminutiv al lui cui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: cuiuț
  • 2. (la) plural Condiment alimentar obținut prin uscare din mugurii aromatici florali ai unui arbust exotic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Au luat un șip cu vin și l-au fiert... cu cuișoare și cu zăhar. SBIERA, P. 219. DLRLC
etimologie:
  • Cui + -ișor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.