8 definiții pentru cumetriță
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CUMETRIȚĂ, cumetrițe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui cumătră. [Var.: (reg.) cumătriță s. f.] – Cumătră + suf. -iță.
CUMETRIȚĂ, cumetrițe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui cumătră. [Var.: (reg.) cumătriță s. f.] – Cumătră + suf. -iță.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
cumetriță sf [At: NEGRUZZI, S. III, 18 / V: ~măt~ / Pl: ~țe / E: cumătră + -iță] 1-2 (Șhp) Cumătră (1) (dragă).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CUMETRIȚĂ, cumetrițe, s. f. Diminutiv al lui cumătră. Să te găsesc sănătoasă, Vochițo, și pe dumneata, cumetriță! NEGRUZZI, S. III 18. (În forma cumătriță) Hai la treabă, cumătriță, că lupul ți-a dat de lucru. CREANGĂ, P. 29. – Variantă: (Mold.) cumătriță s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CUMĂTRIȚĂ s. f. v. cumetriță.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CUMĂTRIȚĂ s. f. v. cumetriță.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
CUMĂTRIȚĂ s. f. v. cumetriță.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cumătriță sf vz cumetriță
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cumetriță (pop.) (desp. -me-tri-) s. f., g.-d. art. cumetriței; pl. cumetrițe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cumetriță (pop.) (-me-tri-) s. f., g.-d. art. cumetriței; pl. cumetrițe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cumetriță s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. cumetriței; pl. cumetrițe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: cu-me-tri-ță
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
cumetriță, cumetrițesubstantiv feminin
- 1. Diminutiv al lui cumătră. DEX '09 DLRLC
- Să te găsesc sănătoasă, Vochițo, și pe dumneata, cumetriță! NEGRUZZI, S. III 18. DLRLC
- Hai la treabă, cumătriță, că lupul ți-a dat de lucru. CREANGĂ, P. 29. DLRLC
-
etimologie:
- cumătră + -iță. DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.