9 definiții pentru cuminecare
Explicative DEX
CUMINECARE, cuminecări, s. f. Acțiunea de a (se) cumineca. – V. cumineca.
CUMINECARE, cuminecări, s. f. Acțiunea de a (se) cumineca. – V. cumineca.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de bogdang
- acțiuni
cuminecare sf [At: CORESI, EV. 479/9 / V: (înv) ~men~ / Pl: ~cări / E: cumineca] 1-2 Cuminecătură (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CUMINECARE, cuminecări, s. f. (În practicile religiei creștine) Acțiunea de a (se) cumineca; cuminecătură, împărtășire.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cumenecare sf vz cuminecare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
cuminecare s. f., g.-d. art. cuminecării; pl. cuminecări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cuminecare s. f., g.-d. art. cuminecării; pl. cuminecări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cuminecare s. f., g.-d. art. cuminecării; pl. cuminecări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
CUMINECARE s. v. împărtășanie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CUMINECARE s. (BIS.) cuminecătură, euharistie, împărtășanie, împărtășire, împărtășit, (la catolici) sacrament, (înv. și pop.) grijanie, grijire, pricestanie. (Taina ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
cuminecare, cuminecărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) cumineca. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: cuminecătură împărtășanie împărtășire
etimologie:
- cumineca DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.