cumva av [At: COD. VOR. 86/6 / V: (înv) ~vași / A: (Trs) cumva / E: cum + va] 1 Într-un fel oarecare Si: oarecum. 2 (Îe) Nu (care) ~ să Nici într-un caz să nu... 3 (Precedat, adesea, de prep de; înv) Poate. 4 (Îlpi) Nu ~? Oare nu...? 5 (Îal; răspuns la o întrebare de același fel) Nu-mi prea vine să cred. 6 (Îlpi) Nu care ~ (și) să...? Oare nu? 7 (Înv; îlav) Care ~ Ceva din întâmplare. 8 (Îal) Oarecum. 9 (Înv; îlav) Alt care ~ De altfel.

CUMVA adv. (Uneori, familiar, precedat de «care» sau «ceva») 1. Într-un fel oarecare, oarecum. Și eu m-am gîndit așa, Să-i mai întărim cumva: Să le-aducem noi aminte Amarul de mai nainte. DEȘLIU, M. 49. Mie unuia, dacă cumva mi-a plăcut vreo vînătoare, apoi a fost tocmai din acelea în care picioarele și minele au mai puțin de lucrat. ODOBESCU, S. III 15. ◊ Expr. (Amenințător) (Să) nu (care) cumva să... = în nici un caz, sub nici un motiv să nu... Să nu cumva să deschideți, pînă ce nu-ți auzi glasul meu. CREANGĂ, P. 19. Dar nu cumva să faci de altfel, că nici în borta șoarecului nu ești scăpat de mine. CREANGĂ, P. 212. 2. Poate, din întîmplare, eventual. Pantelimon era soldat și uniforma îi ședea bine și se purta ca o fată, să nu fie cumva pedepsit. REBREANU, R. I 282. De n-au murit cumva vreunul din ei, apoi de bună samă că trăiesc cu toții încă și astăzi. SBIERA, P. 48. După aceea, cînd îi spunea cumva cineva cîte ceva de pe undeva, care era cam așa și nu așa, Ipate flutura din cap. CREANGĂ, P. 179. Însă, de vă e teamă ca nu cumva prin mine Să se-ndrepteze lumea, greșeala vă e proastă. ALEXANDRESCU, P. 85. Iar cumva de n-ei voi... Apoi foarte vei greși. TEODORESCU, P. 117. ◊ Expr. (În construcții negativ-interogative) (Oare) nu (care) cumva...? = oare (din întîmplare) nu... ? Nu care cumva ai socotit că răpindu-mi tinerețile... să le închizi, ca într-o ocnă? DELAVRANCEA, S. 111. Oare nu cumva nenea Martin a dat raita pe la d-ta pe-acasă? CREANGĂ, P. 31. Nu cumva aș putea să-l angajez în trupa mea? ALECSANDRI, T. 281.

CUMVA adv. 1) Într-un fel oarecare. ◊ Nu ~? oare nu? (Să) nu (care) ~ în nici un caz. 2) pop. Ocazional; întâmplător; poate. Nu ~ să încerci să... /cum + va

cumva adv. V. cum.

cumvá orĭ cum-vá adv. Poate, e posibil (în unire cu dacă condițional și nu saŭ oare nu cu ideĭa de frică, presupunere orĭ speranță: Dacă cumva va veni, să-ĭ spuĭ c’am plecat. Nu cumva știe? Oare nu cumva știe? Ca amenințare: să nu cumva să te prind că mințĭ!

cumvași av vz cumva

CARE l. adj. și pron. inter. și rel. m. și f. (gen. -dat. cărui, căruia; pl. cari, care, gen. -dat. căror, cărora; -f. sg. gen. -dat. cărei, cării, căreia, căriia: pl. care, cari, gen. dat. căror, cărora) 1 Se pune la începutul unei propozițiuni relative sau interogative: lenea e cucoană mare, ~ n’are de mîncare; ~ din voi doi e mai mare? ¶ 2 ~ pe ~? care din amîndoi e mai tare? care din amîndoi biruește pe celălalt? II. pron. indef. 1 Fie-care: au fugit Turcii, ~ încotro au putut LET.; toți alergau la Colentina, ~ cum putea, pe jos, călare, în căruță I. -GH.; ~ de ~ sau ~ mai de ~, pe întrecute: umblau cu zavistii, ~ de ~ s’apuce domnia ODOB.. ~ (mai) de ~ mai (frumos, etc.), unul mai (frumos, etc.) decît celălalt: îl cam dedeau în tărbăceală cu gariuri ~ mai de păcălitoare ISP. ¶ 2 Care ... care ..., unul ... altul ...: cuconași și negustori îmbrăcați ~ turcește, ~ nemțește I. -GH.; și cari săpau cu cazmalele, cari cărau cu tărăboanțele, cari cu căruțele, cari cu covătile CRG. ¶ 3 Compus cu fie-, oare-, -va, formează alte pron. indef. 👉 FIECARE, OARE-CARE, CAREVA ¶ 4 Să nu ~ cumva 👉 CUMVA [lat. qualem].

cumva adv.

cumva

cumva.

+nu cumva loc. adv.

CUMVA adv. 1. oarecum, (înv.) doar. (O apreciere ~ exactă.) 2. eventual, poate, (înv.) cândai. (Aveți ~ o țigară?)

CUMVA adv. 1. oarecum, (înv.) doar. (O apreciere ~ exactă.) 2. eventual, poate, (înv.) cîndai. (Aveți ~ o țigară?)

Nu cumva să iasă cine știe ce! (rus. Не позволяйте ничему выходить наружу) – cuvintele profesorului Belicov din povestirea lui Cehov: Omul din cutie. Expresia e folosită de obicei ca avertisment, ca semnal de alarmă, spre a atrage atenția asupra unui pericol posibil, sau asupra unui lucru ce nu trebuie întreprins. Uneori, se citează în glumă, în ironie. LIT.