8 definiții pentru curățare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CURĂȚARE, curățări, s. f. Acțiunea de a (se) curăța și rezultatul ei. [Var.: curățire s. f.] – V. curăța.
CURĂȚARE, curățări, s. f. Acțiunea de a (se) curăța și rezultatul ei. [Var.: curățire s. f.] – V. curăța.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
curățare sf [At: VARLAAM, C.155 / Pl: ~țări/ E: curăța] 1 Înlăturarea murdăriei. 2 Îndepărtare a cojii, a pieliței de pe fructe, legume, ouă etc. 3 Îndepărtare a asperităților, a depunerilor, a materialelor nefolositoare de pe o piesă, obiect, teren etc. în vederea recondiționării, îmbunătățirii aspectului etc. 4 Depănușare. 5 Castrare. 6 (Îvp) Vindecare a unei boli (de piele). 7 (Fig; în limbajul bisericesc) Purificare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CURĂȚIRE s. f. v. curățare.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CURĂȚIRE s. f. v. curățare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
curățare s. f., g.-d. art. curățării; pl. curățări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
curățare s. f., g.-d. art. curățării; pl. curățări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
curățare s. f., g.-d. art. curățării; pl. curățări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CURĂȚARE s. 1. eliminare, îndepărtare, înlăturare, scoatere. (~ murdăriei de pe haine.) 2. v. ștergere. 3. (TEHN.) purificare, (rar) purificație. (~ metalului.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CURĂȚARE (CURĂȚIRE) s. 1. eliminare, îndepărtare, înlăturare, scoatere. (~ murdăriei de pe haine.) 2. ștergere. (~ prafului.) 3. (TEHN.) purificare, (rar) purificație. (~ metalului.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
curățare, curățărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) curăța și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98
etimologie:
- curăța DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.