CURĂȚENIE, curățenii, s. f. 1. Calitatea de a fi curat; starea, înfățișarea unei ființe curate sau a unui lucru curat. 2. Înlăturare a murdăriei, a prafului, a gunoiului și punerea lucrurilor în ordine într-o locuință; dereticare. 3. Purgativ, laxativ. – Curat + suf. -enie.

curățenie sf [At: URICARIUL III, 22/31 / V: (reg) ~țăn~ / Pl: ~ii / E: curat³ + -enie] 1 Calitatea de a fi curat³ (8). 2 Aspectul unei ființe sau al unui obiect curat³. 3 Dereticare. 4 (Înv) Menstruație. 5 (Înv) Castitate. 6 (Înv) Vindecare. 7 Purgativ. 8 (Fig; în limbajul bisericesc) Purificare. 9 (Înv; fig) Nevinovăție. 10 (Înv; fig) Integritate.

CURĂȚENIE, curățenii, s. f. 1. Calitatea de a fi curat; starea, înfățișarea unei ființe curate sau a unui lucru curat. 2. Dereticare. 3. Purgativ, laxativ. – Curat + suf. -enie.

CURĂȚENIE curățenii, s. f. 1. Calitatea de a fi curat; starea, înfățișarea unei persoane curata sau a unui lucru curat; lipsă de murdărie, de impuritate. Era un om care, pe lîngă rînduiala scrisului, avea și plăcerea curățeniei. SADOVEANU, B. 177. Se bucura de frumusețea florilor și de dulceața și curățenia aerului. ISPIRESCU, L. 8. ♦ Calitatea de a fi curat sufletește, puritate, nevinovăție, sinceritate, cinste. El ne iubește din toată curățenia inimii sale. DACIA LIT. 275. ♦ Castitate. 2. Dereticare. Făcea curățenie mare în casă. 3. Purgativ, laxativ. – Pronunțat: -ni-e.

CURĂȚENIE ~i f. 1) Stare a ceea ce este curat; calitatea de a fi curat. ◊ A face ~ a deretica. 2) fig. Însușirea de a fi curat sufletește; cinste; puritate; sinceritate. 3) pop. Medicament care are calitatea de a curăța tubul digestiv; purgativ. /curat + suf. ~enie

curățenie f. 1. calitatea lucrului curat; 2. fig. (la inimă) sinceritate, nevinovăție; 3. purgativ: a lua o curățenie.

curățénie f. (d. curat cu sufixu slav -enie). Calitatea lucruluĭ curat. Puritate. Medicament purgativ: a lua curățenie. Fig. Nevinovăție: curățenie de suflet. A face curățenie pin casă, a o mătura, a o curăța.

curățănie sf vz curățenie

curățenie (desp. -ni-e) s. f., art. curățenia (desp. -ni-a), g.-d. art. curățeniei; pl. curățenii, art. curățeniile (desp. -ni-i-)

curățenie (-ni-e) s. f., art. curățenia (-ni-a), g.-d. art. curățeniei; pl. curățenii, art. curățeniile (-ni-i-)

curățenie s. f. (sil. -ni-e), art. curățenia (sil. -ni-a), g.-d. art. curățeniei; pl. curățenii, art. curățeniile (sil. -ni-i-)

CURĂȚENIE s. v. candoare, castitate, cinste, corectitudine, feciorie, incoruptibilitate, inocență, integritate, laxativ, lealitate, neprihănire, nevinovăție, onestitate, pudicitate, pudoare, purgativ, virginitate.

CURĂȚENIE s. 1. v. dereticare. 2. salubritate, (livr.) salubrizare. (Serviciul de ~; ~ orașului.) 3. v. puritate. 4. v. limpezime.

CURĂȚENIE s. 1. dereticare, scuturătură, (prin Transilv.) tăgășire, tistușag. (În casa lor e mare ~.) 2. salubritate. (Serviciul de ~; ~ orașului.) 3. puritate. (~ aurului.) 4. claritate, limpezime, puritate, transparență. (~ apei.)

curățenie s. v. CANDOARE. CASTITATE. CINSTE. CORECTITUDINE. FECIORIE. INCORUPTIBILITATE. INOCENȚĂ. INTEGRITATE. LAXATIV. LEALITATE. NEPRIHĂNIRE. NEVINOVĂȚIE. ONESTITATE. PUDICITATE. PUDOARE. PURGATIV. VIRGINITATE.

CURĂȚENIE. Subst. Curățenie, puritate, prospețime (fig.), sterilitate (rar). Salubritate. Curățare, curățat, dereticare; măturare, măturat, măturătură; spălare, spălat, spălătură; curățenie generală. Purificare, purificat, primenire, primenit, primeneală. Aerisire, aeriseală, aeraj, ventilație, ventilare. Epurare, epurație, depurație. Dezinfectare, dezinfecție, sterilizare. Filtrare, filtraj (rar), strecurare, strecurat, decantare, decantație, limpezire, limpezeală, limpezit. Deparazitare, deratizare, despăduchere. Periere, periat. Igienă; igienă personală. Mătură, măturea (dim.), măturoi (augm.); perie, periuță (dim.); aspirator; mașină de spălat. Femeie de serviciu, îngrijitoare, menajeră; spălătoreasă; măturător; spălător; lustruitor, lustragiu; sterilizator. Curățătorie; spălătorie. Adj. Curat, curățel (dim.), imaculat, pur, purificat, proaspăt, prospețel (dim.); alb, strălucitor, nepătat, fără pete; ca roua; îngrijit, primenit, spălat, spălățel (fam.); filtrat, limpede, limpid (livr.), limpezit; strecurat; sterilizat, steril. Igienic; salubru. Curățitor, purificator; filtrant; lavabil, epurativ, depurativ, depurator. Vb. A curăța, a face curățenie, a face curat, a deretica, a face ordine, a face rinduială; a mătura, a da (a curăța) cu mătura, a rîni (reg.), a răcălui (reg.). A spăla, a la (pop.), a leșia (rar). A aerisi, a ventila. A da cu peria, a șterge de..., a da cu aspiratorul. A epura, a strecura, a filtra, a purifica. A deparazita; a deratiza; a dezinfecta; a steriliza; a despăduchea. A decanta, a limpezi, a clăti, a clâtări (reg.). V. spălare.

a face curățenie expr. 1. (intl.) a fura totul. 2. (în sport) a câștiga toate probele, punctele, trofeele unei competiții.