CUTIE, cutii, s. f. 1. Obiect de lemn, de metal, de carton etc. în formă de cub, de paralelipiped etc., gol în interior, în care se păstrează sau care protejează diverse lucruri. ◊ Cutie de scrisori = cutie specială, plasată pe stradă de către organele poștale, în care expeditorii introduc scrisorile; cutie particulară în care factorii poștali depun corespondența adusă la domiciliu. ◊ Expr. (Scos) ca din cutie = foarte îngrijit îmbrăcat sau prezentat. (Fam.) (Bagă) capul la cutie! = (la jocul „de-a capra”) ferește-ți capul, proptește-l în piept! fig. fii prudent, păzește-te! 2. Aparat, dispozitiv, organ special etc. având forma unei cutii (1). Cutie de viteze. Cutie de rezonanță. 3. (În sintagma) Cutie craniană = cavitate osoasă în care se află creierul; țeasta capului, craniu. 4. Sertar. 5. (Înv.) Casă de bani; casetă. – Din tc. kutu, ngr. kuti, bg., sb. kutija.

cutie² sf [At: ALRM II/I h. 224 / Pl: ~ii / E: nct] (Reg) Colivă.

cutie¹ sf [At: (a. 1799), ap. ȘIO / Pl: ~ii / E: tc kuty, ngr χουτί] 1 Obiect de lemn, de carton, de metal etc. în formă de cub, de paralelipiped etc., gol în interior, în care se păstrează sau se protejează diverse lucruri. 2 (Îlav) Scos ca din ~ Foarte îngrijit îmbrăcat sau prezentat. 3 (La jocul „capra”; îe) Capul la ~ Ferește-ți capul, proptindu-l în piept. 4 (Fig; îae) Fii prudent! 5 (Îs) ~ de scrisori (sau poștală) Cutie specială, plasată pe stradă de către organele poștale, în care expeditorii introduc scrisorile. 6 (Îas) Cutie particulară în care factorii poștali depun corespondența adusă la domiciliu. 7 Aparat, dispozitiv, organ etc. care are forma unei cutii (1). 8 (Îs) ~ de rezonanță Lădița ce se adaugă diapazonului pentru a întări sunetul. 9 (Îs) ~ de viteze Dispozitiv special, cu trepte de viteză, care permite ușurarea sarcinii motorului. 10 (Îs) ~ craniană Cavitate osoasă în care se află creierul Si: craniu, țeastă. 11 (Spc) Sertar. 12 (Înv) Casă² (1) de bani Si: casetă (1). 13 (Îs) ~ia milelor (rar de milostenie) Casetă în care se strângeau milosteniile pentru săraci. 14 (Îe) A umbla cu ~ia A cerși. 15 (Spc) Coșul teascului. 16 Cutia presei de ulei. 17 ~-cartotecă Cutie în care se țin fișele de bibliotecă. 18 Ladă în care pune hingherul câinii prinși. 19 (Înv; îe) A umbla cu ~a A cerși pentru biserici. 20 (Îe; d. copii părăsiți) A fi de la ~ A proveni de la orfelinat. 21 (Complinit prin „de copii”, „de prunci” sau „de creștere”) Leagăn de copii.

CUTIE, cutii, s. f. 1. Obiect de lemn, de metal, de carton etc. în formă de cub, de paralelipiped etc., gol în interior, în care se păstrează sau care protejează diverse lucruri. ◊ Expr. (Scos) ca din cutie = foarte îngrijit îmbrăcat sau prezentat. (Fam.) (Bagă) capul la cutie! = (la jocul „de-a capra”) ferește-ți capul, proptește-l în piept! fig. fii prudent, păzește-te! Cutie de scrisori = cutie specială, plasată pe stradă de către organele poștale, în care expeditorii introduc scrisorile; cutie particulară în care factorii poștali depun corespondența adusă la domiciliu. 2. Aparat, dispozitiv, organ special etc. având forma unei cutii (1). Cutie de viteze. Cutie de rezonanță. 3. (În sintagma) Cutie craniană = cavitate osoasă în care se află creierul; țeasta capului, craniu. 4. Sertar. 5. (Înv.) Casă de bani; casetă. – Din tc. kutu, ngr. kutí, bg., scr. kutija.

CUTIE, cutii, s. f. 1. Obiect de lemn, de metal, de carton etc., ușor transportabil, de obicei în formă de cub sau paralelipiped gol în interior, în care se păstrează diverse lucruri sau care protejează o piesă sau un mecanism. Cuțitul de desfăcut cutii de conserve. C. PETRESCU, Î. I 3. Abramovici scoase din buzunar cutia de tutun. SAHIA, N. 90. Nici un fenomen nu poate sta stingher pe lume, despărțit de celelalte, ca într-o cutie. IONESCU-RION, C. 54. Parcă-l văd pe astronomul... Cum ușor, ca Un cutie, scoate lumile din haos. EMINESCU, O. I 140. ◊ Fig. Cutia strîmtă a cămării s-a umplut de furtunoase dezbateri. C. PETRESCU, S. 6. ◊ Expr. (Scos) ca din cutie, se zice despre persoanele foarte dichisite, foarte îngrijit îmbrăcate, gătite în mod afectat. Ginere ca din cutie. CONTEMPORANUL, VI_II 5. (Familiar) Bagă capul la cutie! = strînge capul între umeri, proptește-l bine în piept (recomandare care se face celui peste care se sare, la jocul «de-a capra», ca să nu fie lovit de cei care sar); fig. ferește-te, păzește-te, fii precaut. ◊ Cutie de scrisori = cutie publică în care expeditorii introduc scrisorile ce urmează a fi transmise la adresă de către serviciul poștal; cutie particulară în care factorii poștali depun corespondența adusă la domiciliu. Cutie de rezonanță = cutie (cu aplicație mai ales la instrumentele muzicale) astfel construită încît să amplifice sunetele. Cutie de rezistență = aparat pentru măsurarea rezistenței opuse unui curent electric. Cutie de viteză = cutie în care se află mecanismul schimbătorului de viteză la automobile. Cutie craniană= cavitatea osoasă în care e așezat creierul; țeasta capului. 2. (De obicei urmat de determinări în genitiv) Sertar (de masă, de dulap etc.). Găsești cheile în cutia mesei. 3. (Familiar) Ladă în care hingherul bagă cîinii prinși. Să mai iasă [cîinele], ziua, după ciolanul problematic: însemna să meargă de-a dreptul la cutie. GALACTION, O. I 311. 4. (Învechit) Casă de bani; casetă. Capitația și leafa lor [a dorobanților]... de la 1834 se plătesc din cutiile satelor. BĂLCESCU, O. I 37. Cheltuielile... se făceau din venitul cutiilor sătești. I. IONESCU, D. 101.

CUTIE ~i f. 1) Obiect (de lemn, de metal, de carton etc.) gol pe dinăuntru, în care se păstrează sau se transportă diferite obiecte. ◊ Scos ca din ~ îmbrăcat elegant. 2): ~ craniană oasele care înconjoară creierul; craniu; țeastă. 3): ~ toracică scheletul din regiunea toracelui unde se află inima, plămânii etc. 4): ~ de rezonanță cutie care amplifică sunetele. 5): ~ de viteze cutie la automobil unde se află mecanismul schimbătorului de viteză. [Art. cutia; G.-D. cutiei; Sil. -ti-e] /<turc. kutu, ngr. kutí

cutie f. 1. lădiță cu capac; cutie de scrisori, în care se aruncă scrisorile de expediat prin poștă; scos din cutie, curat, elegant (adică nou nouț); cutia milelor, în care se strâng milosteniile pentru săraci; cutie de prunci, casă de copii lepădați; 2. sertar de dulap, pat sau masă, care se trage afară cu un buton, inel sau cheie: o ladă plină de cutii GHICA [Turc. KUTY].

cutíe f. (turc. [d. pers.] kutu, pop. kuty, ngr. kuti, bg. kutiĭa). Lădiță (cu capac fix orĭ mobil) de lemn, metal orĭ carton de păstrat diferite lucrurĭ (unele pot fi așa de micĭ în cît pot încăpea în buzunar): o cutie de ținut ace, compasurĭ, cafea. Conținutu uneĭ cutiĭ: a mînca o cutie de rahat. Scos ca din cutie, foarte curat și elegant, spilcuit. Cutie de scrisorĭ, în care se depun scrisorile ca să fie duse de poștă la destinațiune: a pune o scrisoare la cutie. Cutia milelor, în care se strîng banĭ p. săracĭ. Cutie de pruncĭ (Vechĭ), așezămînt p. copiiĭ părăsițĭ. Cutia meseĭ (Munt.), sertar. V. ladă, raclă, scatolcă, cecmegea, toc, acar 2.

ex-cutie sf [At: CĂLINESCU, E. O. I, 194 / Pl: ~ii / E: ex- + cutie] (Rar) Fostă cutie.

cutie neagră sint. s. ♦ 1. (tehn.) Aparat electronic de la bordul vehiculelor (în special al avionului) destinat să se controleze a posteriori desfășurarea deplasării în spațiu ◊ „O invenție destinată să înlesnească circulația rutieră. Este vorba de o «cutie neagră», denumită «Trafikon» care servește pentru fixarea pe o bandă magnetică a datelor mașinii – încărcătura, distanța parcursă, combustibilul consumat etc. – ca și pentru stabilirea circumstanțelor unui eventual accident.” Sc. 15 II 78 p. 5. ◊ „«Cutia neagră» și o bandă magnetică pe care au fost înregistrate ultimele date asupra echipajului avionului DC10 care s-a prăbușit miecurea trecută, în Antarctica, au fost găsite duminică printre resturile aparatului.” R.l. 4 XII 79 p. 6; v. și tahograf (1977). ♦ 2. (fig.) v. pace-maker (1974) (din cutie + neagră; sens 1, după fr. boîte noire; DMN 1969)

cutie-sertar s. f. Cutie cu rolul de sertar ◊ „Completarea pieselor principale ale mobilierului cu cutii-sertare din material plastic sau faianță pentru condimente.” Sc. 16 XII 62 p. 2 (din cutie + sertar)

Pandora f. Mit. 1. numele femeii plăsmuită de Vulcan și însuflețită de Jupiter, care îi dărui o cutie, de unde ieșiră toate relele, rămânând pe fund numai speranța; 2. fig. cutia Pandorei, izvor de multe rele.

cutie s. f., art. cutia, g.-d. art. cutiei; pl. cutii, art. cutiile (desp. -ti-i-)

cutie s. f., art. cutia, g.-d. art. cutiei; pl. cutii, art. cutiile

cutie s. f., art. cutia, g.-d. art. cutiei; pl. cutii, art. cutiile

CUTIE s. 1. (rar) pixidă, (înv. și reg.) sicriu, (Transilv.) șcătulă, (latinism înv.) capsă. (Pune butonii într-o ~.) 2. sertar. (~ de la tejghea.) 3. (ANAT.) cutie craniană v. craniu; cutie toracică v. torace.

CUTIE s. v. coș, ladă.

CUTIE s. 1. (rar) pixidă, (înv. și reg.) sicriu, (Transilv.) șcătulă, (latinism înv.) capsă. (Pune butonii într-o ~.) 2. sertar. (~ de la tejghea.) 3. (ANAT.) cutie craniană = căpățînă, craniu, hîrcă, scăfîrlie, tigvă, țeastă, (pop. și fam.) devlă, (înv. și reg.) scafă, (înv.) glavă, glăvățînă. (~ a unui mort deshumat.); cutie toracică = torace, coșul pieptului.

cutie s. v. COȘ. LADĂ.

cutie (cutii), s. f. – 1. Obiect de lemn, metal etc., în care se păstrează diferite lucruri. – 2. Etui, toc, trusă. – 3. Sertar. – 4. Cufăr, ladă. – Cutia milelor, institut național de binefacere, fundat în 1775 de către domnitorul Alexandru Ipsilanti, condusă din 1793 de marele vornic de cutie și alimentată de bunurile persoanelor care au decedat fără a lăsa moștenitori, și o treime de la cei care decedau fără să lase testament. – Cutia sătească, specie de piață de grîne fundată în sec. XVIII. – 5. Orfelinat. – Copil de cutie, orfan, copil găsit. – Mr. cutie, megl. cutiiă. Tc. kutu, kuti (Șeineanu, II, 151; Miklosich, Türk. Elem., I, 338; Berneker 653; Lokotsch 1271; Ronzevalle 139); cf. gr. ϰουτί, bg., sb. kutija, alb. kuti. – Der. cutier, s. m. (perceptor; negustor ambulant).

CUTIE NEAGRĂ aparat electronic instalat la bordul aeronavelor, destinat controlului desfășurării deplasării în spațiu după încetarea zborului, înregistrând pe bandă magnetică date legate despre încărcătură, distanța parcursă, combustibil consumat etc. Cutia neagră servește la stabilirea circumstanțelor unui eventual accident aviatic.

cutie de rezonanță, corpul principal al instrumentelor cu coarde pe care se fixează călușul* și coardele. La instr. cu coarde cu claviatură* (clavecin*, pian* etc.), coardele sunt fixate în interiorul c. C. intensifică și colorează sunetele produse de coarde.

cutie, cutii s. f. Obiect de lemn subțire, de metal sau de carton în care se păstrează diferite obiecte și care se poate transporta ușor. ◊ Cutia milelor (a darurilor sau, mai rar, de milostenie) = cutie în care se strâng, la biserică, milostenii pentru săraci. – Din tc. kutu, gr. kuti.

Cutia Pandorei – Pandora a fost prima femeie din lume, după mitologia greacă, modelată de Hefaistos, însuflețită de Athena și înzestrată de alți zei cu toate darurile [de unde și numele ei de pân (tot) și dôron (dar)]. lupiter, furios pe Prometeu că a furat focul din cer, a vrut să se răzbune. I-a trimis-o ca nevastă, cu o cutie care conținea toate relele și care avea să intre în istorie și literatură sub numele de cutia Pandorei. Prometeu, bănuind că lupiter îi întinde o capcană, a refuzat. În schimb, fratele său, Epimeteu, s-a lăsat ademenit; și cînd Pandora a deschis cutia, s-au revărsat toate relele din lume: boli, necazuri, ură, suferință etc. Cînd a închis-o la loc – povestește Hesiod – era prea tîrziu. Nu mai rămăsese pe fundul cutiei decît speranța! A rămas însă altceva: expresia cutia Pandorei, la care se fac frecvente aluzii, spre a desemna o sursă de nenorociri mascată de aparențe atrăgătoare. MIT.

a băga capul la cutie expr. 1. (în box) a-și feri capul de loviturile adversarului. 2. a se adăposti.

ca scos din cutie expr. foarte curat, foarte îngrijit.

cutia limbii expr. (adol.) gură.

cutie de viteze expr. (glum.) organele genitale bărbătești.