cârlionț [At: I. VĂCĂRESCU, P. 100 /15 / P: ~li-onț / V: ~oanță sf, ~on, sc~ / Pl: (1) ~i, (3) ~oanțe / E: nct] 1 sm Șuviță de păr răsucită în spirală Si: buclă, cârligel (6), perciune, scâr, zuluf. 2 av Răsucit. 3 sn Unealtă de prins pește de forma unei linguri foarte mari Si: cârstaș, chipcel, posfat, târboc Cf năpatcă.

CÂRLIONȚ ~i m. Șuviță de păr în formă de spirală; buclă; zuluf. [Sil. -li-onț] /Orig. nec.

cârlionț m. 1. buclă; 2. cârlig de pescuit. [Derivat din acelaș primitiv ca cârlig].

cârlioanță sf vz cârlionț

cârlion sn vz cârlionț

CÎRLIONȚ, cîrlionți, s. m. Șuviță de păr încrețită în spirală, în formă de inel; buclă, zuluf. Era foarte frumoasă, cu părul negru strălucitor strîns numai cîrlionți împrejurul capului. DUMITRIU, B. F. 144. Cirlionții blonzi, fini, care ii tivesc ca o umbră ceafa rotundă. VLAHUȚĂ, la TDRG. – Pronunțat: -li-onț.

cîrliónț m. (din cîrligonț, d. cîrlig. V. cîrlibonț). Cĭuf orĭ moț încovoĭat, ca zulufiĭ, saŭ ca percĭuniĭ (V. buclă). Penele cele încovoĭate de deasupra coadeĭ rățoĭuluĭ. Ĭal. Br. Cĭorpac, chipceag (forma ca laba gîșteĭ). – Și scîrlionț. În Vc. scărlăunț, în Meh. (s)cărlăonț.

cârlionț (desp. -li-onț) s. m., pl. cârlionți

cârlionț (-li-onț) s. m., pl. cârlionți

cârlionț s. m. (sil. -li-onț), pl. cârlionți

CÂRLIONȚ s. v. chepcel.

CÂRLIONȚ s. v. buclă.

CÎRLIONȚ s. buclă, creț, inel, ondulație, ondulă, val, zuluf, (rar) sfredel, sfredelitură, (reg.) scîrlionț, zgîrlăunte, (Ban.) cocor, (prin Munt. și Mold.) scîr. (~ al părului cuiva.)

cîrlionț s. v. CHEPCEL.