CĂDERE, căderi, s. f. Faptul de a cădea. 1. Deplasare, mișcare de sus în jos a unui lucru, coborâre spre pământ sub efectul gravitației. ◊ Cădere de apă = diferență de nivel între două puncte ale unui curs de apă; (concr.) masă de apă care cade de la o oarecare înălțime; cascadă, cataractă. ♦ Lăsare în jos a unui lucru care continuă să fie în parte susținut. ♦ Deplasare a unui organ din poziția sa normală. Căderea mușchilor. ♦ Diferența dintre valorile pe care le ia o mărime în două puncte diferite. Cădere de potențial. ♦ (Med.; în sintagma) Cădere de tensiune = coborâre a tensiunii arteriale sub limita normală. 2. Desprindere a unei părți componente dintr-un organism. Căderea dinților. 3. Răsturnare a unui corp; surpare. 4. Fig. Ocupare, cucerire. Căderea Cartaginei. 5. Fig. Insucces, nereușită. 6. Competență, drept. Nu e în căderea lui să mă judece. 7. Nereușită, eșec. – V. cădea.

cădere sf [At: CORESI, PS., 391 / V: ~eare / Pl: ~eri / E: cădea] 1 Deplasare de sus în jos sub acțiunea gravitației Si: prăbușire. 2-5 Apropiere, lăsare sau sosire a iernii, zăpezii, trăsnetului, serii etc. 6 Curgere rapidă a apelor de munte. 7 (Îs) ~ de apă Diferență de nivel între două puncte ale unui curs de apă. 8 (Cer; îas) Masă de apă care cade de la o oarecare înălțime Si: cascadă, cataractă. 9 Desprindere a unei părți componente dintr-un organism. 10 Deplasare a unui organ din locul lui fiziologic. 11 Deplasare a unui obiect în jos, continuând să fie parțial susținut. 12 Răsturnare. 13 Dărâmare. 14 Moarte (în luptă). 15-18 Coborâre, scădere bruscă și semnificativă a unei valori, a unei mărimi (fizice, monetare, comerciale etc.). 19 (Teh) Diferență dintre valorile pe care le are o mărime în două puncte sau în două locuri diferite. 20 (Med; îs) ~ de tensiune Scădere a tensiunii arteriale sub limita normală. 21 Insucces (la un examen, la o probă etc.). 22 Decadență. 23 (Îs) ~ de acord Ajungere la un acord, la o înțelegere. 24 Cuviință. 25 Competență. 26 (Grm) Caz. 27 Ocupare (a unui oraș, a unei țări etc.)

CĂDERE sf. 1 Faptul de a cădea ¶ 2 Fig. Răsturnare, doborîre, încetare de a se menține: ~a guvernului ¶ 3 Fig. Prăbușire, ruină: ~a Imperiului roman ¶ 4 Fig. Nereușită, neizbîndă: ~a unei piese de teatru ¶ 5 🌐 Cascadă: ~a Rinului; minunate căderi de izvoare... fac din acest munte una din cele mai frumoase podoabe ale Carpaților CAR. ¶ 6 † Caz (al declinării) ¶ 7 † Obligațiune, datorie.

CĂDERE, căderi, s. f. Faptul de a cădea. 1. Deplasare, mișcare de sus în jos a unui lucru, coborâre spre pământ sub efectul gravitației. ◊ Cădere de apă = diferență de nivel între două puncte ale unui curs de apă; (concr.) masă de apă care cade de la o oarecare înălțime; cascadă, cataractă. ♦ Lăsare în jos a unui lucru care continuă să fie în parte susținut. ♦ Deplasare a unui organ din poziția sa normală. Căderea mușchilor. ♦ Diferența dintre valorile pe care le ia o mărime în două puncte diferite. Cădere de potențial. ♦ (Med.; în sintagma) Cădere de tensiune = coborâre a tensiunii arteriale sub limita normală. 2. Desprindere a unei părți componente dintr-un organism. 3. Răsturnare a unui corp; surpare. 4. Fig. Ocupare, cucerire. Căderea Cartaginei. 5. Fig. Insucces, nereușită. 6. Competență, drept. Nu e în căderea lui să mă judece. 7. Nereușită, eșec. – V. cădea.

CĂDERE, căderi, s. f. Faptul de a cădea. 1. Deplasare, mișcare de sus în jos, coborîre spre pămînt (ca efect al gravitației). Căderea corpurilor. Căderea zăpezii. ▭ Culmea dulcii muzice de sfere, Ce-o aude cum se naște din rotire și cădere. EMINESCU, O. I 160. ◊ Fig. (Fiind vorba despre noapte, iarnă, ger etc.) Deasupra satului, văzduhul se întuneca, grăbind căderea negurilor serii. MIHALE, O. 503. Era, spre căderea iernii, o vreme de lacrimi. M. I. CARAGIALE, C. 9. ♦ Lăsare sau deplasare în jos (a unui lucru care continuă, să fie în parte susținut). A părăsit teatrul înainte de căderea cortinei. ♦ Deplasare a unui organ al corpului din poziția sa normală. Căderea stomacului. 2. Desprindere a unei părți componente dintr-un organism. Căderea părului. Căderea dinților. Căderea frunzelor. 3. Răsturnare a unui corp (care nu se mai poate menține în echilibru sau în poziția inițială); prăbușire, surpare. Negreșit că ceasul morții ar fi sunat pentru acel cutezător, dacă, în căderea sa, turbanul nu i s-ar fi. desfășurat. NEGRUZZI, S. I 21. ◊ Fig. Căderea imperiului roman. ♦ Fig. Insucces, nereușită. Căderea la examen. 4. (Urmat de determinări care arată orașul, fortăreața, locul cucerit) Ocupare, cucerire. Căderea Berlinului. 5. (În expr.) Cădere de apă = cascadă, cataractă. 6. (Numai în expr.) Cădere de acord = ajungere la un acord, la înțelegere după o discuție în contradictoriu. Din această măgulire sau din această cădere de acord, îți urmezi încet-încetinel drumul. MACEDONSKI, O. IV 89. 7. Drept de a hotărî sau de a face ceva; competință. Nu e în căderea ta să-l judeci.

CĂDERE, căderi, s. f. Faptul de a cădea. 1. Deplasare, mișcare de sus în jos, coborîre spre pămînt (ca efect al gravitației). Căderea corpurilor. ♦ Lăsare în jos a unui lucru care continuă să fie în parte susținut. ♦ Deplasare a unui organ din poziția sa normală. Căderea mușchilor. 2. Desprinderea unei părți componente dintr-un organism. 3. Răsturnare a unui corp; surpare. 4. Fig. Ocupare, cucerire. Căderea Cartaginei. 5. Fig. Insucces, nereușită. 6. (În expr.) Cădere de apă = cascadă, cataractă. 7. (În expr.) Cădere de acord = ajungere la o înțelegere. 8. Competență, drept.

cădere f. 1. acțiunea de a cădea și rezultatul ei: căderea frunzelor; 2. fig. răsturnare: căderea ministerului; 3. ruină desăvârșită: căderea imperiului roman; 4. nereușita unei piese de teatru; 5. cascadă: căderea Rinului.

cădére f. Acțiunea de a cădea, (propriŭ și fig.): căderea frunzelor, a ministeruluĭ, a imperĭuluĭ roman, a uneĭ pĭese teatrale. Cascadă: căderea Rinuluĭ. Rar. Competență, drept: acest lucru nu e de căderea luĭ. V. cădință.

cădeare sf vz cădere

CAVEANT CONSULES (lat.) = Consulii să ieie aminte. Se zice cînd vrei să atragi atenția cuiva care a ajuns prea sus, că după mărire vine și cădere.

cădere s. f., g.-d. art. căderii; pl. căderi

cădere s. f., g.-d. art. căderii; pl. căderi

cădere s. f., g.-d. art. căderii; pl. căderi

CĂDERE s. 1. picare. (~ a unui obiect de pe masă.) 2. v. căzătură. 3. v. prăbușire. 4. dărâmare, năruire, picare, prăbușire, prăvălire, răsturnare. (~ lui la pământ în urma unei lovituri.) 5. (GEOGR.) cădere de apă v. cascadă. 6. scăpare. (~ a ciocanului din mână.) 7. v. lăsare. 8. v. dispariție. 9. eșec, insucces, nereușită, picare, (livr.) fiasco, (fam.) chix. (~ la un examen.) 10. v. calitate.

CĂDERE s. v. caz.

CĂDERE s. 1. picare. (~ a unui obiect de pe etajeră.) 2. căzătură. (A suportat o ~ ușoară.) 3. dărăpănare, dărîmare, dărîmat, năruire, năruit, prăbușire, prăvălire, risipire, surpare, surpat, (rar) prăbușeală, (înv.) risipă. (~ a zidurilor unei case.) 4. dărîmare, năruire, picare, prăbușire, prăvălire, răsturnare. (~ lui la pămint.) 5. (GEOGR.) cădere de apă = cascadă, cataractă, (pop.) săritoare, șipot, urlătoare, (reg.) duruitoare, (prin Ban.) burău, (Transilv. și Maram.) sărită, (prin Ban. și Transilv.) săritură, (înv.) povornitoare. 6. scăpare. (~ a ciocanului din mînă.) 7. coborîre, lăsare, scoborîre. (~ ceții, a nopții.) 8. dispariție, suprimare, (înv.) supresiune. (~ vocalelor finale.) 9. eșec, insucces, nereușită, picare, (livr.) fiasco, (fam.) chix. (~ la un examen.) 10. autoritate, calitate, competență, drept, îndreptățire, (înv.) volnicie. (Nu am ~ să mă pronunț.)

cădere s. v. CAZ.

Cădere ≠ ascensiune, înălțare, mărire

cădere piroclastică, (engl.= pyroclastic fall) proces de acumulare a bombelor, lapililor și cenușii vulcanice, prin cădere liberă, în mediu subaerian sau subacvatic, simultan cu sau imediat după explozia vulcanică.

CĂDERE LIBERĂ mișcare uniform accelerată a corpurilor sub acțiunea propriei greutăți, ndreptată în jos, spre pământ. Viteza de deplasare a unui parașutist în cădere liberă este de aproximativ 180-200 km/h.

STIL DE CĂDERE LIBERĂ poziție a corpului parașutistului în cădere liberă ordonată. Există mai multe stiluri de cădere liberă: întins (sau broască, membrele depărtate de corp și segmentele acestora formând unghiuri de 90°, corpul având o poziție de 45° față de planul orizontal; este stilul cel mai utilizat), grupat (membrele foarte apropiate de corp, ca în poziția ghemuit, corpul având în cădere o poziție orizontală), săgeată (brațele și picioarele ușor depărtate de corp, care este întins, căderea se face cu mult sub orizontală; se mai numește și rândunică), picătură (brațele și picioarele alipite de corp, care este întins, căderea realizându-se pe verticală) etc. Parașutistul își reduce sau își mărește viteza de cădere liberă, prin stilul adoptat, în funcție de suprafața corpului expusă frecării cu aerul.

DIE EULE DER MINERVA BEGINNT ERST MIT DER EINBRECHENDEN DÄMMERUNG IHREN FLUG (germ.) bufnița Minerva își ia zborul la căderea nopții – Hegel, „Grundlinien der Philosophie des Rechts”, Introducere. Reflecția filozofică cere reculegere și răgaz în judecarea și aprecierea fenomenelor.

GUTTA CAVAT LAPIDEM NON VI, SED SAEPE CADENDO (lat.) picătura găurește piatra nu prin forță, ci prin continua ei cădere – Ovidiu, „Ex Ponto”, IV, 10, 5. Voința stăruitoare învinge cu timpul orice obstacol.

a avea o cădere de calciu expr. (adol.) a ejacula