9 definiții pentru căinare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CĂINARE, căinări, s. f. Acțiunea de a (se) căina. – V. căina.
CĂINARE, căinări, s. f. Acțiunea de a (se) căina. – V. căina.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
căinare sf [At: GHEREA, ST. CR. III, 14 / Pl: ~nări / E: căina] 1 Plângere. 2 Compătimire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂINARE, căinări, s. f. Acțiunea de a (se) căina; văicăreală. Aceste căinări nu răspund la întrebarea noastră, nu ne dau cauza adevărată a secetei literare și intelectuale. GHEREA, ST. CR. III 14. Abia acuma au priceput boierul ce însămna văierările și căinările lui de mai năinte, că minte are, dar bani n-are. SBIERA, P. 245. – Pronunțat: că-i-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂINARE, căinări, s. f. Acțiunea de a (se) căina.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
căinare (desp. că-i-) s. f., g.-d. art. căinării; pl. căinări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
căinare (că-i-) s. f., g.-d. art. căinării; pl. căinări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
căinare s. f. (sil. că-i-), g.-d. art. căinării; pl. căinări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CĂINARE s. v. văitat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CĂINARE s. boceală, bocire, bocit, jelire, jelit, jeluire, lamentare, lamentație, plîngere, plîns, tînguială, tînguire, tînguit, văitare, văitat, văitătură, (pop., fam. și peior.) văicăreală, (pop.) jeluială, (înv. și reg.) olălăire, (reg.) văierare, văierat, (înv.) obidire, olecăire. (Ce e ~ asta?)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: că-i-
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
căinare, căinărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) căina. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: văicăreală văitat
- Aceste căinări nu răspund la întrebarea noastră, nu ne dau cauza adevărată a secetei literare și intelectuale. GHEREA, ST. CR. III 14. DLRLC
- Abia acuma au priceput boierul ce însămna văierările și căinările lui de mai năinte, că minte are, dar bani n-are. SBIERA, P. 245. DLRLC
-
etimologie:
- căina DEX '98 DEX '09