CĂIȘORI sm. pl. dim. 1 Cai mititei; mai adesea cu înțeles desmierdător: să ne oprim aci nițel... să ne mai odihnim și ~ii ISP. ¶ 2 🎲 Joc de noroc, uzitat în cazinouri, în care mai mulți căișori de metal se învîrtesc în jurul unor piste circulare, imitînd alergările de cai (🖼 726).

căișórĭ m. pl. Dim. d. caĭ, pl. d. cal. Călușeĭ. V. caruzel.