opțiuni
  • info

13 definiții pentru călărime

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CĂLĂRIME s. f. (Înv.) Oaste călare; cavalerie. – Călare + suf. -ime.

CĂLĂRIME s. f. (Înv.) Oaste călare; cavalerie. – Călare + suf. -ime.

călărime sf [At: URECHE, ap. LET. I, 114/2 / Pl: ~mi / E: călare + -ime] (Înv) Cavalerie.

CĂLĂRIME sf. 🎖️ Oaste călăreață, cavalerie [călare].

CĂLĂRIME, călărimi, s. f. (Înv.) Oaste călare, cavalerie. – Din călare + suf. -ime.

CĂLĂRIME f. înv. (colectiv de la călăraș) 1) Totalitate a ostașilor călare; trupe de cavalerie; cavalerime. 2) Mulțime de călărași. /călare + suf. ~ime

călărime f. oaste călăreață, cavalerie.

călăríme f. Cavalerie.

CĂLARIME, călărimi, s. f. (Învechit și arhaizant, în opoziție cu pedestrime) Oaste călare, cavalerie. Urmată de cocon și de călărime, trăsura se duse cu repeziciune pînă în alt popas. SADOVEANU, F. J. 129. Unul din cei mai vestiți căpitani de călărime. BĂLCESCU, O.II 105. Călărimea ușoară avea cai mici d-ai țării, sprinteni și iuți ca fulgerul. BĂLCESCU, O. I 25. Strînse el ostași mulțime. Toți voinici de călărime. TEODORESCU, P. P. 170.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

călărime (înv.) s. f., g.-d. art. călărimii

călărime (înv.) s. f., g.-d. art. călărimii

călărime s. f., g.-d. art. călărimii; pl. călărimi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CĂLĂRIME s. v. cavalerie.

CĂLĂRIME s. (MIL.) cavalerie, (înv.) cavalerime, călărășie, călărășime.

Intrare: călărime
călărime substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • călărime
  • călărimea
plural
  • călărimi
  • călărimile
genitiv-dativ singular
  • călărimi
  • călărimii
plural
  • călărimi
  • călărimilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

călărime, călărimisubstantiv feminin

  • 1. învechit Oaste călare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: cavalerie cavalerime călărășie călărășime
    • format_quote Urmată de cocon și de călărime, trăsura se duse cu repeziciune pînă în alt popas. SADOVEANU, F. J. 129. DLRLC
    • format_quote Unul din cei mai vestiți căpitani de călărime. BĂLCESCU, O. II 105. DLRLC
    • format_quote Călărimea ușoară avea cai mici d-ai țării, sprinteni și iuți ca fulgerul. BĂLCESCU, O. I 25. DLRLC
    • format_quote Strînse el ostași mulțime. Toți voinici de călărime. TEODORESCU, P. P. 170. DLRLC
etimologie:
  • Călare + -ime. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.