7 definiții pentru călătorit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CĂLĂTORIT, -Ă, călătoriți, -te, adj. Care a călătorit mult, umblat; care a văzut multe locuri. – V. călători.
CĂLĂTORIT, -Ă, călătoriți, -te, adj. Care a călătorit mult, umblat; care a văzut multe locuri. – V. călători.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
călătorit1 sn [At: CREANGĂ, P. 199 / Pl: ~uri / E: călători] Călătorie (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
călătorit2, ~ă a [At: IORGA, L. I, 334 / Pl: ~iți, ~e / E: călători] 1 (D. oameni) Care a călătorit (1) mult. 2 Care a văzut locuri multe.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂLĂTORIT, -Ă, călătoriți, -te, adj. Care a călătorit mult; umblat. Om călătorit.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂLĂTORIT, -Ă, călătoriți, -te, adj. Care a călătorit mult; umblat. – V. călători.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CĂLĂTORIT adj. v. umblat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CĂLĂTORIT adj. umblat, voiajat. (Om ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
călătorit, călătorităadjectiv
-
- Om călătorit. DLRLC
-
etimologie:
- călători DEX '98 DEX '09