11 definiții pentru cămăruță
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CĂMĂRUȚĂ, cămăruțe, s. f. Diminutiv al lui cămară; cămăruie. – Cămară + suf. -uță.
CĂMĂRUȚĂ, cămăruțe, s. f. Diminutiv al lui cămară; cămăruie. – Cămară + suf. -uță.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
cămăruță sf [At: NEGRUZZI, S. I. 19 / Pl: ~țe / E: cămară + -uță] 1-2 (Șhp) Cămară (1) (mică) Si: cămăruică (1-2), cămăruie (1-2), cămărușă (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂMĂRUȚĂ, cămăruțe, s. f. Diminutiv al lui cămară. 1. v. cămară (1). În cămăruța-ncuiată Am o puică cucuiată (Cîinele). GOROVEI, C. 57. 2. v. cămară (2). Scoțînd niște metanii... începu a se juca cu ele, preîmblîndu-se în lung și în larg prin mica cămăruță. NEGRUZZI, S. I 18.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂMĂRUȚĂ, cămăruțe, s. f. Diminutiv al lui cămară.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
cămărúță f., pl. e. Cameră saŭ cămară mică.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CĂMĂRUIE, CĂMĂRUȚĂ (pl. -uțe) sf. dim. CĂMARĂ: scobi în pîntecele acelui munte o mulțime de cămări și cămăruțe ISP..
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cămăruță s. f., g.-d. art. cămăruței; pl. cămăruțe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cămăruță s. f., g.-d. art. cămăruței; pl. cămăruțe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cămăruță s. f., g.-d. art. cămăruței; pl. cămăruțe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CĂMĂRUȚĂ s. odăiță, (pop.) cămăruie. (Locuia într-o ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CĂMĂRUȚĂ s. odăiță, (pop.) cămăruie. (Locuia într-o ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
cămăruță, cămăruțesubstantiv feminin
-
- În cămăruța-ncuiată Am o puică cucuiată (Câinele). GOROVEI, C. 57. DLRLC
- Scoțînd niște metanii... începu a se juca cu ele, preîmblîndu-se în lung și în larg prin mica cămăruță. NEGRUZZI, S. I 18. DLRLC
-
etimologie:
- Cămară + -uță. DEX '98 DEX '09