opțiuni
  • info

11 definiții pentru căpătuire

din care

Explicative DEX

CĂPĂTUIRE, căpătuiri, s. f. Căpătuială. ♦ (Fam.) Căsătorie. – V. căpătui.

CĂPĂTUIRE, căpătuiri, s. f. Căpătuială. ♦ (Fam.) Căsătorie. – V. căpătui.

căpătuire sf [At: HAMANGIU, C. C., 316 / Pl: ~ri / E: căpătui] 1-2 Asigurare a existenței (sau a viitorului cuiva) Si: căpătuială (1). 3 (Fam) Căsătorie.

CĂPĂTUIRE s. f. Acțiunea de a se căpătui, obținere a unei situații (prin mijloace condamnabile); căpătuială. (Familiar) Căsătorie. Domnul colonel își sorbea ultimele picături din cafea, istorisind cucoanei planul făcut cu căpătuirea nepotului lor, locotenentul Cireș. BUJOR, S. 141.

CĂPĂTUIRE s. f. Căpătuială. ♦ (Fam.) Căsătorie. – V. căpătui.

Ortografice DOOM

căpătuire s. f., g.-d. art. căpătuirii; pl. căpătuiri

căpătuire s. f., g.-d. art. căpătuirii; pl. căpătuiri

căpătuire s. f., g.-d. art. căpătuirii; pl. căpătuiri

Sinonime

CĂPĂTUIRE s. v. îmbogățire.

CĂPĂTUIRE s. v. căsătorie.

CĂPĂTUIRE s. căpătuială, chiverniseală, chivernisire, îmbogățire, înavuțire, parvenire, pricopsire. (O ~ rapidă.)

căpătuire s. v. CĂSĂTORIE.

Intrare: căpătuire
căpătuire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căpătuire
  • căpătuirea
plural
  • căpătuiri
  • căpătuirile
genitiv-dativ singular
  • căpătuiri
  • căpătuirii
plural
  • căpătuiri
  • căpătuirilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

căpătuire, căpătuirisubstantiv feminin

  • 1. Căpătuială, îmbogățire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: căpătuială îmbogățire
etimologie:
  • vezi căpătui DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.