9 definiții pentru cărucer
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CĂRUCER, căruceri, s. m. (Reg.) Căruțaș. – Căruță + suf. -ar.
CĂRUCER, căruceri, s. m. (Reg.) Căruțaș. – Căruță + suf. -ar.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
cărucer sm [At: (a. 1814) URICARIUL I, 37/23 / Pl: ~i / E: căruță + -ar] 1 (Reg) Căruțaș. 2 (Ast; art) Vizitiul.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂRUCER sm. Căruțaș: m’am schimbat în straie de ~, ca să pot iar intra aici ALECS. [căruță].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
CĂRUCER, căruceri, s. m. (Mold.) Căruțaș. M-am schimbat în straie de cărucer, ca să pot iar intra aici. ALECSANDRI, T. I 214. Aste-s două scrisori ce le aducea cărucerul de la Vaisbruc. NEGRUZZI, S. III 196. Cărucer m-oi face Și pe drum oi trece, Cu care Cu povară. MARIAN, O I 266.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂRUCER, căruceri, s. m. (Reg.) Căruțaș. – Din căruță + suf. -ar.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
cărucér m. (d. căruță). Est. Cel care conduce o căruță, căruțaș.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cărucer (reg.) s. m., pl. căruceri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cărucer (reg.) s. m., pl. căruceri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cărucer s. m., pl. căruceri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
cărucer, cărucerisubstantiv masculin
- 1. Căruțaș. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: căruțaș
- M-am schimbat în straie de cărucer, ca să pot iar intra aici. ALECSANDRI, T. I 214. DLRLC
- Aste-s două scrisori ce le aducea cărucerul de la Vaisbruc. NEGRUZZI, S. III 196. DLRLC
- Cărucer m-oi face Și pe drum oi trece, Cu care Cu povară. MARIAN, O I 266. DLRLC
-
etimologie:
- Căruță + -ar. DEX '98 DEX '09