11 definiții pentru cărucioară
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CĂRUCIOARĂ, cărucioare, s. f. (Rar) Diminutiv al lui căruță. – Căruță + suf. -ioară.
cărucioară sf [At: ISPIRESCU, L. 188 / P: ~cioa~ / Pl: ~re / E: căruță + -ioară] 1-2 (Șhp) Căruță (1) (mică).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂRUCIOARĂ (pl.-re) sf. 1 dim. CĂRUȚĂ: se puse de-și cumpără o ~ cu un cal rău RET. ¶ 2 Căruță ușoară de poștă: în cinci minute eram pe drum cu două cărucioare de poștă I.-GH..
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
CĂRUCIOARĂ, cărucioare, s. f. Diminutiv al lui căruță. – Căruță + suf. -ioară.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
CĂRUCIOARĂ, cărucioare, s. f. Diminutiv al lui căruță. La cererea lui Mihai, cărucioara ocoli așezările Podenilor și se lăsă spre dreapta, pe drumul cîmpului dinspre Pănoiu. MIHALE, O. 454. Iată, o cărucioară, fără să fie trasă de cai, veni. ISPIRESCU, L. 188.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂRUCIOARĂ, cărucioare, s. f. Diminutiv al lui căruță.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
cărucioară f. căruță mică și ușoară (mai ales de poștă).
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cărucĭoáră (oa dift.) f., pl. e. Căruță mică.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cărucioară (rar) (desp. -cioa-) s. f., g.-d. art. cărucioarei; pl. cărucioare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cărucioară (rar) (-cioa-) s. f., g.-d. art. cărucioarei; pl. cărucioare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cărucioară s. f., g.-d. art. cărucioarei; pl. cărucioare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: -cioa-ră
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
cărucioară, cărucioaresubstantiv feminin
- 1. Diminutiv al lui căruță. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- La cererea lui Mihai, cărucioara ocoli așezările Podenilor și se lăsă spre dreapta, pe drumul cîmpului dinspre Pănoiu. MIHALE, O. 454. DLRLC
- Iată, o cărucioară, fără să fie trasă de cai, veni. ISPIRESCU, L. 188. DLRLC
-
etimologie:
- Căruță + -ioară. DEX '98 DEX '09