opțiuni
  • info

10 definiții pentru cărăruică

Explicative DEX

CĂRĂRUICĂ, cărăruici, s. f. Cărăruie. – Cărare + suf. -uică.

CĂRĂRUICĂ, cărăruici, s. f. Cărăruie. – Cărare + suf. -uică.

cărăruică sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~ici / E: cărare + -uică] 1-2 (Rar; șhp) Cărămie (1-2). corectat(ă)

CĂRĂRUICĂ, cărăruici, s. f. Cărărușă. Apoi furca-n brîu să pui, Cărăruica Să-mi tot sui. TEODORESCU, P. P. 641. – Pronunțat: -rui-.

CĂRĂRUICĂ, cărăruici, s. f. Cărăruie. – Din cărare + suf. -uică.

CĂRĂRUIE, CĂRĂRUȘĂ (pl. -uși). CĂRĂRUICĂ (pl. -ci), CĂRĂRUȚĂ (pl. -uțe) sf. dim. CĂRARE: o cărăruie sucită ne duce prin crăpăturile păretelui din stînga VLAH.; prăpăstiile grozave pe lîngă care șerpuia cărărușa ALECS..

Ortografice DOOM

cărăruică s. f., g.-d. art. cărăruicii; pl. cărăruici

cărăruică s. f., g.-d. art. cărăruicii; pl. cărăruici

cărăruică s. f., g.-d. art. cărăruicii; pl. cărăruici

Sinonime

CĂRĂRUICĂ s. v. cărăruie, cărărușă, potecuță.

cărăruică s. v. CĂRĂRUIE. CĂRĂRUȘĂ. POTECUȚĂ.

Intrare: cărăruică
cărăruică substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cărăruică
  • cărăruica
plural
  • cărăruici
  • cărăruicile
genitiv-dativ singular
  • cărăruici
  • cărăruicii
plural
  • cărăruici
  • cărăruicilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cărăruică, cărăruicisubstantiv feminin

  • 1. Cărăruie, cărărușă, potecuță. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: cărăruie cărărușă potecuță
    • format_quote Apoi furca-n brîu să pui, Cărăruica Să-mi tot sui. TEODORESCU, P. P. 641. DLRLC
etimologie:
  • Cărare + -uică. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.