CĂUZAȘ, căuzași, s. m. (Înv.) Partizan al unei cauze (secrete); conspirator, revoluționar. ♦ (În Țara Românească) Participant la Revoluția de la 1848. [Pr.: că-u-] – Cauză + suf. -aș.

căuzaș, ~ă [At: TDRG / P: că-u~ / Pl: ~i, ~e / E: cauză + -aș] (Înv) 1-2 a, smf (Care este) partizan al unei cauze (3). 3 smf Conspirator. 4 smf (În Țara Românească) Participant la Revoluția de la 1848. 5 smf (Pex) Susținător al cauzei naționale. 6 (Pex) Membru al unui partid.

CĂUZAȘ, căuzași, s. m. (Înv.) Partizan al unei cauze (secrete); conspirator, revoluționar. ♦ (În Țara Românească) Participant la revoluția de la 1848. [Pr.: că-u-] – Cauză + suf. -aș.

CĂUZAȘ, căuzași, s. m. (Învechit) Partizan al unei cauze (secrete); conspirator, revoluționar. Este ora aproape 11 și trebuie să vie ceilalți frați căuzași. CAMIL PETRESCU, 69. Frați căuzași, m-ați auzit? ALECSANDRI, T. I 235. Mi-e teamă că căuzașii au dreptate zicînd că umbli să te faci domn. GHICA. A. 575. – Pronunțat: că-u-.

CĂUZAȘ, căuzași, s. m. (Înv.) Partizan al unei cauze (secrete); conspirator, revoluționar. – Din cauză + suf. -aș.

CĂUZAȘ ~i m. (în trecut, în Țara Românească) Nume dat participanților la Revoluția de la 1848. [Sil. că-u-] /cauză + suf. ~aș

căuzaș a. de acelaș partid: frate căuzaș. ║ m. pricinaș.

*căuzáș m. (d. cauză, după pricinaș). Munt. Conspirator, revoluțuionar (maĭ ales „naționalist” la 1848).

căuzaș (desp. că-u-) s. m., pl. căuzași

căuzaș (că-u-) s. m., pl. căuzași

căuzaș s. m. (sil. că-u-), pl. căuzași

CĂUZAȘ s. v. complotist, conspirator, revoluționar.

căuzaș s. v. COMPLOTIST. CONSPIRATOR. REVOLUȚIONAR.

căuzaș, căuzași, s.m. (înv.) 1. partizan al unei cauze secrete; conspirator, revoluționar. 2. participant la revoluția din 1848 în Țara Românească. 3. persoană din același partid; om care apără aceeași cauză; pricinaș.