8 definiții pentru dărăcit (s.n.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DĂRĂCIT1 s. n. Dărăcire. – V. dărăci.

DĂRĂCIT1 s. n. Dărăcire. – V. dărăci.

dărăcit1 sn [At: PAMFILE, I. C. 207 / Pl: ~uri / E: dărăci] 1-2 Dărăcire (1-2).

DĂRĂCIT1 s. n. Dărăcire.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dărăcit s. n.

dărăcit s. n.

dărăcit s. n.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DĂRĂCIT s. v. dărăcire.

DĂRĂCIT s. (TEXT.) dărăcire, pieptănare, scărmănare. (~ lînei la darac.)

Intrare: dărăcit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dărăcit
  • dărăcitul
  • dărăcitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • dărăcit
  • dărăcitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dărăcitsubstantiv neutru

etimologie:
  • vezi dărăci DEX '09 DEX '98 MDA2

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.