DALAC, (1) dalacuri, s. n., (2) dalaci, s. m. 1. S. n. (Med.) Antrax. 2. S. m. Plantă erbacee otrăvitoare din familia liliaceelor, cu tulpina dreaptă, terminată cu o unică floare verzuie și cu fructul o boabă neagră-albăstrie de mărimea unui bob de mazăre; frunzele acestei plante se folosesc pentru vindecarea dalacului (1) (Paris quadrifolia). – Din tc. dalak „splină”.

dalac [At: I. GOLESCU, C. / V: dăl~ / E: tc dalak] 1 sn (Mpp) Antrax. 2 (Med; reg) Boală de piele la cai și la unele vite cornute, manifestată prin inflamarea pielii de la chișiță Si: ariceală, dălăcit. 3 (Med; Mol) Boală infecțioasă și contagioasă datorită unui streptococ, care se manifestă prin inflamarea și înroșirea unei porțiuni delimitate a pielii, localizată cel mai adesea la față și la membre Si: erizipel. 4 (Bot; reg) Plantă erbacee din familia liliacee, otrăvitoare, cu tulpina dreaptă, terminată cu o unică floare verzuie și cu fructul o boabă neagră-albăstruie de mărimea unui bob de mazăre, ale cărei frunze sunt folosite în medicina populară la vindecarea antraxului Si: (reg) boaba-lupului, boaba vulpii, bobiță, buruiană de beșică, buruiană-de-bubă, buruiană de dalac, dălăciță, dălăcoaică, foaie-de-dalac, frunză-de-zgaibă, iarba-stelei, mărul-lupului, mură-de-ghite, poala-vulpii, răsfug, strugurul – lupului, turta-lupului (Paris quadrifolia). 5 (Bot; reg) Spanacul-ciobanilor (Chenopodium bonushenricus). 6 (Bot; Olt) Pistornic (Abutilon theophrosti). 7 (Bot; reg) Păpălău (Physalis alkekengi). 8 (Bot; reg; îf dălac) Gheață (Sedum spectabile).

DALAC s. n., s. m. 1. S. n. (Med.) Antrax. 2. S. m. Plantă erbacee otrăvitoare din familia liliaceelor, cu tulpina dreaptă, terminată cu o unică floare verzuie și cu fructul o boabă neagră-albăstrie de mărimea unui bob de mazăre; frunzele acestei plante sunt întrebuințate în popor pentru vindecarea dalacului (1) (Paris quadrifolia). – Din tc. dalak „splină”.

DALAC² ~ci m. Plantă erbacee otrăvitoare din familia liliaceelor, de talie mică, ale cărei frunze se folosesc în medicina populară la tratarea dalacului. /< turc. dalak

dalac n. 1. inflamațiunea splinei, la cai și la vite; 2. bubă rea, numită și cărbune; 3. plantă veninoasă ale cării frunze le întrebuințează poporul spre a vindeca dălacul (Paris quadrifolia). [Turc. DALAK, splină].

AIȘOR sm. 🌿 1 = USTUROIȚĂ ¶ 2 = GHIOCEI 1 ¶ 3 = CRIN-DE-PĂDURE ¶ 4 Bucov. = DALAC 2 [aiu].

BOBIȚĂ (pl. -ițe) sf. 1 dim. BOABĂ; îi ieși în vîrful degetului o ~ de sînge (GRL.). ¶ 2 🌿 VUIETOARE ¶ 3 🌿 ~ sau BOBIȚA-LUPULUI – DALAC ¶ 4 pl. Picățele, puncte mici pe o stofă.

dalac² (plantă) s. m., pl. dalaci

dalac¹ (plantă) s. m., pl. dalaci

dalac (plantă) s. m.

DALAC s. 1. v. antrax. 2. (BOT.; Paris quadrifolia) (reg.) aișor, bobiță, răsfug, boaba-vulpii, mărul-lupului, poama-vulpii, strugurul-lupului.

DALAC s. v. gogoașă, păpălău, spanacul-ciobanilor.

dalac s. v. GOGOAȘĂ. PĂPĂLĂU. SPANACUL-CIOBANILOR.

PARIS L., PARIS, DALAC, RĂSFUG, fam. Liliaceae. Gen originar din Asia și Europa, cca 22 specii, erbacee, perene, cu rizom tîrîtor. Tulpină simplă, erectă. Frunze lat-ovate, dispuse 4-6 în verticil spre partea terminală a tulpinii. Floare verzuie (perigon 8-foliat, 4 foliole externe verzi, mai late, lanceolate, 4 interne, liniare, verzi- gălbui, 8 stamine), pornește din mijlocul frunzelor. Fructul, o bacă neagră-albăstruie de mărimea unui bob de mazăre.