opțiuni
  • info

11 definiții pentru declanșare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DECLANȘARE, declanșări, s. f. Faptul de a (se) declanșa; dezlănțuire. – V. declanșa.

DECLANȘARE, declanșări, s. f. Faptul de a (se) declanșa; dezlănțuire. – V. declanșa.

declanșare sf [At: TITULESCU, D. 174 / Pl: ~șări / E: declanșa] 1 Dezlănțuire. 2 Stârnire. 3 Provocare prin comandă a intrării rapide în funcțiune a unui mecanism sau a unui dispozitiv (înlăturând o piedică) Si: declanșat1 (3). 4 Intrare automată în funcțiune a unor aparate Si: declanșat1 (4).

DECLANȘARE, declanșări, s. f. Faptul de a declanșa; dezlănțuire. Sînt puțini aceia care se pronunță în mod deschis pentru declanșarea unui nou măcel. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 13/1.

DECLANȘARE s.f. Acțiunea de a declanșa și rezultatul ei; dezlănțuire. [< declanșa].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

declanșare (desp. de-clan-) s. f., g.-d. art. declanșării; pl. declanșări

declanșare (de-clan-) s. f., g.-d. art. declanșării; pl. declanșări

declanșare s. f. (sil. -clan-), g.-d. art. declanșării; pl. declanșări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DECLANȘARE s. 1. v. provocare. 2. v. dezlănțuire.

DECLANȘARE s. 1. cauzare, determinare, generare, pricinuire, prilejuire, producere, provocare, (rar) provocație. (~ unei puternice reacții.) 2. dezlănțuire, iscare, izbucnire, începere, pornire, producere, stîrnire, venire, (înv. și reg.) scornire, (înv.) prorupere, prorupție. (Înainte de ~ vijeliei.)

Declanșare ≠ anclanșare

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

DECLANȘARE a) termen militar desmnând inițierea procesului de deschidere a parașutei prin acționarea comenzii manuale; b) eliberarea unei aeronave tractate de cablul de remorcaj.

Intrare: declanșare
declanșare substantiv feminin
  • silabație: de-clan- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • declanșare
  • declanșarea
plural
  • declanșări
  • declanșările
genitiv-dativ singular
  • declanșări
  • declanșării
plural
  • declanșări
  • declanșărilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

declanșare, declanșărisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a (se) declanșa. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: dezlănțuire provocare antonime: anclanșare
    • format_quote Sînt puțini aceia care se pronunță în mod deschis pentru declanșarea unui nou măcel. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 13/1. DLRLC
etimologie:
  • vezi declanșa DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.