3 definiții pentru deconcertare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
deconcertare sf [At: MDA ms / Pl: ~tări[1] / E: deconcerta] (Liv) Pierdere a siguranței de sine Si: deconcertat1, tulburare, zăpăcire modificată
- În original Pl: ~uri — Ladislau Strifler
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DECONCERTARE s. v. derută, descumpănire, dezorientare, încurcătură, nedumerire, perplexitate, zăpăceală.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
deconcertare s. v. DERUTĂ. DESCUMPĂNIRE. DEZORIENTARE. ÎNCURCĂTURĂ. NEDUMERIRE. PERPLEXITATE. ZĂPĂCEALĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: deconcertare
deconcertare substantiv feminin
substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
deconcertare, deconcertărisubstantiv feminin
- 1. Derută, descumpănire, dezorientare, nedumerire, perplexitate, zăpăceală, încurcătură. Sinonime